În septembrie 2025, MTR Legal Rechtsanwalt als Headline Sponsor la Conferința anuală IR Global „Legacy in Motion” a fost prezentă la Berlin. Timp de patru zile, peste 400 de membri din peste 75 de țări s-au reunit – un forum internațional puternic pentru avocați, experți fiscali și consultanți de afaceri.

Managing Partner-ul nostru, Michael Rainer și partenerul Marc Klaas au condus o echipă de opt persoane care a valorificat oportunitatea de a face schimb de idei cu colegi internaționali, de a întreține relații și de a obține noi impulsuri pentru clienții noștri.

 Legacy in Motion – o temă care ni se potriveșteMotto-ul conferinței din acest an „Legacy in Motion” a reprezentat sustenabilitate, schimbare și capacitatea de a crea un impact durabil într-un mediu global. Exact acesta este și obiectivul nostru la MTR Legal: Nu oferim consultanță doar pe termen scurt, ci dezvoltăm împreună cu clienții noștri strategii cu perspectivă – în dreptul societăților, drept fiscal sau în litigii internaționale complexe.

Rolul nostru ca Headline Sponsor

Als Headline Sponsor am contribuit activ la organizarea conferinței la Berlin. Pe lângă paneluri și workshopuri, pentru noi a contat în special schimbul direct de idei. Conferința a oferit cadrul perfect pentru a aprofunda cooperările existente și pentru a descoperi noi oportunități de afaceri.

„Am vrut să transmitem un semnal clar: MTR Legal reprezintă internaționalitate, excelență digitală și gândire antreprenorială. Berlinul a fost scena ideală pentru acest lucru”, afirmă Michael Rainer.

De asemenea, Marc Klaas subliniază importanța: „Cooperarea strânsă din cadrul rețelei IR Global ne permite să sprijinim clienții în proiecte transfrontaliere într-o manieră și mai completă – mai ales în vremuri de schimbări globale, acesta este un avantaj decisiv.”Berlin ca locație – și direcția noastră internaționalăPrin alegerea Berlinului, conferința a subliniat că orașul este astăzi unul dintre cele mai importante centre economice și de consultanță din Europa. Pentru noi a fost un meci pe teren propriu, cu vizibilitate internațională.

Prezența noastră în Berlin face parte dintr-o strategie clară: MTR Legal este prezent în toate marile orașe din Germania și are reprezentanțe la Londra, Paris, Amsterdam și Singapore. Astfel, ne asigurăm că putem asista clienții oriunde este nevoie de expertiză internațională.

Un semnal puternic pentru viitor

Conferința anuală IR Global 2025 a însemnat pentru noi mai mult decât o întâlnire de breaslă. A fost o platformă pentru a ne face valorile vizibile, pentru a ne consolida rețeaua și pentru a confirma direcția pentru anii următori: internațional, digital, antreprenorial.Așteptăm cu nerăbdare să punem în practică contactele stabilite acolo – în beneficiul clienților noștri, care profită de o rețea globală și de un schimb profesional excelent.

În septembrie 2025, MTR Legal Rechtsanwalt als Sponsor principal a participat la Conferința anuală IR Global „Legacy in Motion” la Berlin. Timp de patru zile, peste 400 de membri din peste 75 de țări s-au reunit – un forum internațional puternic pentru avocați, experți fiscali și consultanți de afaceri.

Managing Partner-ul nostru, Michael Rainer și partenerul Marc Klaas au condus o echipă de opt persoane, care a profitat de ocazie pentru a face schimb de experiență cu colegi internaționali, a menține contacte și a obține noi impulsuri pentru clienții noștri.

 Legacy in Motion – o temă care ni se potriveșteMotto-ul conferinței din acest an „Legacy in Motion” a reprezentat durabilitatea, schimbarea și capacitatea de a avea un impact de durată în mediul global. Exact asta este și ambiția noastră la MTR Legal: Nu oferim doar consultanță pe termen scurt, ci dezvoltăm împreună cu clienții noștri strategii menite să reziste – fie în dreptul societăților, dreptul fiscal sau în litigii internaționale complexe.

Rolul nostru ca Sponsor principal

Als Sponsor principal am contribuit activ la organizarea conferinței de la Berlin. Pe lângă dezbateri publice și ateliere, pentru noi a fost deosebit de important dialogul direct. Conferința a oferit cadrul perfect pentru aprofundarea cooperării existente și explorarea de noi oportunități de afaceri.

„Am dorit să transmitem un semnal clar: MTR Legal reprezintă internaționalitate, excelență digitală și gândire antreprenorială. Berlin a fost scena ideală pentru acest lucru“, spune Michael Rainer.

De asemenea, Marc Klaas evidențiază importanța: „Colaborarea strânsă în rețeaua IR Global ne permite să asistăm clienții în proiecte transfrontaliere și mai cuprinzător – mai ales în perioade de schimbări globale, acesta este un avantaj decisiv.”Berlin ca locație – și cursul nostru internaționalPrin alegerea Berlinului, conferința a subliniat faptul că orașul face astăzi parte dintre cele mai importante centre economice și de consultanță din Europa. Pentru noi, a fost un meci pe teren propriu, cu o rază internațională.

Prezența noastră la Berlin face parte dintr-o strategie clară: MTR Legal este prezent în toate marile orașe din Germania și deține reprezentanțe în Londra, Paris, Amsterdam și Singapore. Astfel, ne asigurăm că putem fi alături de clienții noștri oriunde este nevoie de expertiză internațională.

Un semnal puternic pentru viitor

Conferința anuală IR Global 2025 a însemnat pentru noi mai mult decât o întâlnire de breaslă. A fost o platformă pentru a ne face valorile vizibile, a ne consolida rețeaua și a confirma direcția noastră pentru anii următori: internațional, digital, antreprenorial.Așteptăm cu nerăbdare să punem în practică contactele stabilite acolo – în beneficiul clienților noștri, care profită de o rețea globală și un schimb profesional de excelență.

O inspecție fiscală sau un control extern nu sunt doar consumatoare de timp pentru companii și persoane fizice autorizate. În cazul unor acte contabile neclare sau incomplete, poate avea loc o estimare suplimentară de către administrația fiscală și, implicit, plata unor diferențe de impozit. pentru contribuabili este important să știe că nu orice estimare suplimentară este permisă.

O inspecție fiscală este, de regulă, anunțată în prealabil. Companiile și persoanele fizice autorizate ar trebui să se pregătească temeinic pentru control și să adune cu atenție toate actele contabile necesare, verificându-le pentru completitudine. Dacă, la final, totuși se ajunge la o estimare suplimentară, se poate analiza dacă estimarea fiscală este justificată, potrivit firmei de avocatură MTR Legal Rechtsanwalt, care oferă, printre altele, consultanță în drept fiscal.

Obligația de colaborare la inspecția fiscală

Contribuabilii au, în principiu, obligația de a colabora în cadrul unei inspecții fiscale, adică trebuie să permită inspectorului accesul la documente și să furnizeze informații. Totuși, nu există obligația de autoincriminare.

Chiar și în cazul unor întrebări critice din partea inspectorului, contribuabilii ar trebui să rămână cooperanți, calmi și obiectivi. În caz de neclarități, se poate solicita o explicație scrisă. Este recomandat să se consemneze toate discuțiile și constatările din cadrul inspecției pentru a le putea prezenta în caz de litigiu. Poate fi util să se implice un consultant fiscal de la începutul inspecției.

Estimarea fiscală după inspecție

Dacă inspectorul fiscal ajunge la concluzia că evidențele contabile sau înregistrările sunt defectuoase, incomplete sau neplauzibile, poate estima baza de impunere conform § 162 Codul de procedură fiscală (AO). Aceasta înseamnă că administrația fiscală stabilește baza de impunere pe baza propriilor calcule sau a experienței – de regulă, în dezavantajul contribuabilului.

Motive tipice pentru o estimare fiscală sunt o evidență contabilă necorespunzătoare, lipsa sau incompletitudinea documentelor justificative, abateri semnificative între valorile declarate și cele estimate sau tranzacții în numerar fără documentare suficientă, cum ar fi, de exemplu, în gastronomie sau comerțul cu amănuntul.

Opțiuni legale privind estimarea fiscală

Dacă după inspecția fiscală se face o estimare, contribuabilul are la dispoziție mai multe căi legale: poate mai întâi să se pronunțe asupra raportului de inspecție. De regulă, acesta primește raportul înainte de emiterea deciziei fiscale modificate. Raportul trebuie analizat atent. Există posibilitatea de a formula în scris observații privind anumite constatări și de a ridica obiecții. Un contraargument bine fundamentat, eventual susținut cu documente suplimentare ori opinii de specialitate, poate determina administrația fiscală să renunțe la estimare sau să o reducă.

De asemenea, se poate formula contestație împotriva deciziei fiscale. Termenul de contestație este de o lună de la comunicarea deciziei. În cadrul procedurii de contestație, situația de fapt este reanalizată. Pot fi depuse documente noi și prezentate argumente suplimentare. Administrația fiscală este obligată să analizeze toate obiecțiile.

Dacă nici contestația nu duce la rezultatul dorit, rămâne acțiunea în fața instanței fiscale. Acțiunea trebuie introdusă în termen de o lună de la respingerea contestației. În instanță se poate solicita o verificare independentă a estimării și a procedurii administrației fiscale.

Estimări suplimentare nejustificate

Dacă estimarea fiscală este nejustificată, greșită din punct de vedere metodologic sau disproporționată, există șanse bune de a o contesta. Curtea Federală Fiscală a decis deja, prin hotărârea din 26 februarie 2018, că rezultatele unei estimări fiscale trebuie să fie coerente, posibil de realizat economic și rezonabile (nr. dosar X B 53/17). Estimarea trebuie să se bazeze pe indicii reale pentru a determina bazele de impunere. În cadrul unei proceduri, administrația fiscală trebuie să demonstreze că estimarea este comprehensibilă.

Așa cum arată și o serie de alte hotărâri, o estimare fiscală nu poate fi o măsură arbitrară a administrației fiscale, ci este supusă unor cerințe legale stricte. De exemplu, o estimare fără un defect concret al evidenței contabile nu este admisibilă. Administrația fiscală trebuie să poată justifica și metoda de estimare aleasă, și să ofere contribuabilului dreptul de a fi ascultat.

Opțiunile contribuabilului

Contribuabilii care se confruntă cu o estimare ar trebui să verifice dacă au existat într-adevăr motivele pentru aceasta și dacă metoda de estimare aplicată este adecvată. Aceștia dispun de căi legale de la formularea unei poziții cu privire la raportul de inspecție, până la contestație și acțiune în instanță. Este important să solicite cât mai devreme consultanță fiscală de specialitate. Numai astfel se poate evita ca o estimare exagerată să devină definitivă și să ducă la o sarcină fiscală suplimentară semnificativă.

MTR Legal Rechtsanwalt oferă consultanță în cazul unei inspecții fiscale și în alte aspecte ale dreptului fiscal.

Vă invităm să luați contact cu noi!

Un avantaj al SRL-ului este răspunderea limitată. Totuși, situația se poate schimba dacă administratorul nu își îndeplinește obligațiile fiscale. În acest caz, el poate răspunde și personal, așa cum reiese dintr-o hotărâre a Curții Administrative Superioare Baden-Württemberg din 10.10.2024 (nr. dosar 2 S 1297/24).

Administratorii trebuie să își exercite atribuțiile cu diligența unui comerciant prudent și a unui director conștiincios. Printre obligațiile lor se numără, printre altele, plata corectă a impozitelor și a contribuțiilor la asigurările sociale. Dacă administratorul își încalcă obligațiile și nu dă dovadă de diligența necesară, poate răspunde atât față de societate, în plan intern, cât și față de terți, cu averea proprie. Acest lucru include răspunderea pentru datoriile fiscale ale societății, după cum explică societatea de avocatură MTR Legal Rechtsanwalt, care oferă consultanță atât în dreptul societăților, cât și în dreptul fiscal.

Răspunderea personală a administratorului

Curtea Administrativă Superioară Baden-Württemberg a confirmat răspunderea personală a unui administrator pentru datoriile fiscale ale societății. S-a subliniat că printre responsabilitățile unui administrator se numără gestionarea finanțelor SRL-ului astfel încât impozitele, în acest caz impozitul pe activități comerciale, să poată fi plătite la timp.

În speța analizată era vorba despre răspunderea personală a unui fost administrator al unui SRL. Societatea datora unei municipalități un impozit pe activități comerciale în valoare de aproximativ 41.500 de euro. Aceste datorii au apărut în timpul mandatului reclamantului ca administrator. După ieșirea sa din conducere, orașul i-a emis o decizie de răspundere conform § 69 AO, solicitându-i plata personală.

Fostul administrator și reclamantul au contestat această decizie. El a argumentat că creanțele au devenit scadente după încetarea mandatului său. Deoarece la acel moment nu mai avea nicio influență asupra societății, nu putea fi tras la răspundere pentru datoriile fiscale.

Răspunderea după ieșirea din societate

Totuși, această argumentație nu a fost admisă. Curtea Administrativă Superioară Baden-Württemberg a confirmat răspunderea personală a fostului administrator pentru impozitele restante. VGH a făcut referire în mod special la § 69 din Codul fiscal (AO), care permite răspunderea personală a organelor de reprezentare ale persoanelor juridice pentru datoriile fiscale, atunci când acestea nu au putut fi încasate sau nu la timp din cauza unor încălcări intenționate sau din neglijență gravă a obligațiilor.

VGH a motivat suplimentar că un administrator poate fi tras la răspundere și după încetarea mandatului său, dacă obligațiile respective provin din încălcări ale atribuțiilor survenite în perioada sa activă de conducere. În cazul actual, administratorul a încălcat obligația de asigurare a mijloacelor necesare. Deși SRL-ul a obținut inițial profituri suficiente, acesta nu a constituit rezerve pentru obligațiile fiscale viitoare. În schimb, a redirecționat sumele încasate către alte conturi și a ascuns venituri operaționale de față de administrația fiscală.

Rezerve pentru impozite

Nici argumentul că SRL-ul era deja în insolvență la momentul scadenței impozitului nu a fost considerat valid de către fostul administrator. Acesta avea, totuși, obligația să constituie rezerve pentru plata impozitelor, astfel încât acestea să poată fi achitate la timp. Situația de răspundere nu intervine doar atunci când prejudiciul survine în timpul mandatului, ci și dacă încălcarea are loc în această perioadă, însă consecințele se manifestă ulterior, a subliniat VGH.

Hotărârea arată că administratorii au obligații ample. Printre acestea se numără plata corectă a impozitelor și a contribuțiilor la asigurările sociale. Răspunderea administratorului pentru încălcările obligațiilor poate exista și după ce acesta a părăsit societatea.

Minimizarea riscului personal de răspundere

Pentru a-și minimiza riscul personal de răspundere, administratorii ar trebui să urmărească în permanență situația financiară a societății pentru a putea identifica din timp eventualele probleme de plată. De asemenea, ei trebuie să se asigure că plata impozitelor și a contribuțiilor la asigurările sociale se face punct la punct. Deosebit de importantă este și documentarea completă a tuturor deciziilor financiare, mai ales în situații de criză. Acest lucru include, de exemplu, procesele-verbale privind verificarea solventei, discuțiile cu consultanții fiscali sau cu băncile, precum și dovezi privind măsurile întreprinse. Documentarea detaliată poate fi decisivă în cazul unui litigiu, de exemplu în cazul unei decizii de răspundere. Chiar și după ce administratorul părăsește funcția, situația economică a societății ar trebui documentată.

MTR Legal Rechtsanwalt oferă consultanță în drept penal fiscal și în alte domenii ale dreptului fiscal.

Vă invităm să contactați echipa noastră!

Protecția datelor cu caracter personal este de importanță crucială în lumea noastră din ce în ce mai digitalizată. Cu Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) al UE și Legea federală privind protecția datelor (BDSG) există reguli clare și obligatorii pentru modul în care companiile și grupurile corporative trebuie să gestioneze datele clienților, angajaților și partenerilor de afaceri. În mod special în cadrul unui grup corporativ alcătuit din mai multe companii, este esențial ca procesele de prelucrare a datelor din cadrul grupului să fie conforme cu legea. GDPR și BDSG reglementează modul în care pot fi colectate, stocate și prelucrate datele cu caracter personal pentru a proteja confidențialitatea și drepturile persoanelor vizate. Companiile și grupurile corporative sunt, așadar, obligate să respecte constant aceste reguli pentru a menține încrederea persoanelor vizate și pentru a evita riscurile legale.

Grup și protecția datelor

Un grup este o asociere de mai multe companii care sunt conduse de o singură administrație. Conducerea grupului este responsabilă de respectarea cerințelor Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR) și a Legii federale privind protecția datelor (BDSG) în întregul grup. Aceasta se aplică tuturor nivelelor și companiilor din grup – de la societatea-mamă până la filialele sale. Colectarea, stocarea și prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie efectuate în cadrul întregului grup conform cerințelor legale. Conducerea grupului trebuie să se asigure că toate companiile din grup cunosc și aplică cerințele legale privind protecția datelor, pentru a asigura securitatea și protecția datelor. Numai astfel se poate atinge un nivel uniform și legal de protecție a datelor în întregul grup.

Responsabil și responsabilul cu protecția datelor

În cadrul unui grup, responsabilul este persoana sau entitatea care decide asupra scopurilor și mijloacelor de prelucrare a datelor cu caracter personal. În schimb, responsabilul cu protecția datelor este cel care trebuie să supravegheze respectarea reglementărilor privind protecția datelor din toate companiile grupului. El consiliază conducerea grupului și companiile individuale cu privire la toate aspectele legate de protecția datelor, instruiește angajații și este persoana de contact pentru cei vizați, în ceea ce privește drepturile lor în legătură cu prelucrarea datelor lor cu caracter personal. O colaborare strânsă între responsabil și responsabilul cu protecția datelor este esențială pentru a asigura respectarea reglementărilor privind protecția datelor în întregul grup și pentru a proteja efectiv drepturile celor vizați.

BAG privind transferul datelor cu caracter personal în cadrul unui grup – Az. 8 AZR 209/21

Protecția datelor joacă un rol central și în dreptul muncii. Aceasta nu se referă doar la modul în care se gestionează datele cu caracter personal ale angajaților față de terți, ci și în cadrul unui grup. Curtea Federală de Muncă a subliniat, prin decizia din 8 mai 2025, că, și în cazul transferului de date în cadrul grupului, trebuie respectate cerințele Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR) (Az. 8 AZR 209/21).

Autoritățile au o sarcină importantă în aplicarea regulamentului GDPR: trebuie să asigure respectarea legislației privind protecția datelor, inclusiv a legilor regionale de protecție a datelor, și să implementeze măsuri pentru captarea și protejarea datelor cu caracter personal pe internet. În anumite cazuri, aceste sarcini și măsuri sunt reglementate de articolele corespunzătoare ale regulamentului, pentru a păstra drepturile persoanelor vizate – cum ar fi cetățenii, utilizatorii și publicul – și pentru a asigura transparența.

De la aplicare până la încheierea raportului de muncă, sunt colectate și prelucrate la locul de muncă numeroase date ale angajaților. În acest proces, angajatorii trebuie să respecte în mod special prevederile Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR) și ale Legii federale privind protecția datelor (BDSG), conform MTR Legal Rechtsanwälte, care, printre altele, oferă consultanță în dreptul protecției datelor.

GDPR trebuie respectat la transferul intern de date în cadrul grupului

Cerințele GDPR trebuie, de asemenea, respectate în cazul transferului intern de date în cadrul unui grup, cum arată decizia Curții Federale de Muncă din 8 mai 2025. Curtea a clarificat că un angajat poate avea dreptul la despăgubiri pentru încălcarea GDPR.

În cazul analizat, angajatorul a transferat date cu caracter personal ale unui angajat către o societate-mamă a grupului. Motivul a fost testarea unui nou software bazat pe cloud pentru administrarea personalului. Cu acest software, urma să fie introdus un nou sistem de management al personalului la nivel de grup.

Testarea preliminară a noului sistem de management al personalului a fost reglementată anterior printr-un acord colectiv. Conform acordului, numele, începutul raportului de muncă, compania, locul de muncă, precum și numărul de telefon și adresa de e-mail de serviciu puteau fi transmise. În plus, angajatorul a transmis societății din grup și informații despre salariu, data nașterii, starea civilă, numărul de asigurare socială, codul fiscal și adresa privată a angajatului.

Aplicarea regulamentului GDPR și a articolelor corespunzătoare nu este doar pentru companii, ci și pentru autorități, pentru a proteja drepturile utilizatorilor, persoanelor vizate și cetățenilor. Măsurile și acțiunile de captare și protejare a datelor cu caracter personal pe internet, precum și respectarea legilor regionale de protecție a datelor sunt sarcini importante în toate cazurile și fac parte din obiectivele centrale pentru asigurarea transparenței față de public.

Date transmise fără o bază legală suficientă

Reclamantul s-a opus acestui fapt. El a argumentat că datele sale au fost prelucrate fără o bază legală suficientă, deoarece utilizarea datelor reale în faza de testare nu era necesară și astfel contravenea principiilor minimizării și scopului, conform Art. 5 GDPR. În plus, prelucrarea nu a fost acoperită de acordul colectiv existent. El a invocat Art. 82 alin. 1 GDPR o cerere de despăgubire morală din cauza încălcării GDPR.

După ce instanțele inferioare au respins acțiunea lui, aceasta a ajuns în final la Curtea Federală de Muncă. BAG a sesizat inițial Curtea de Justiție a Uniunii Europene. CJUE a clarificat, prin decizia din 19 decembrie 2024, că reglementările privind prelucrarea datelor într-un acord colectiv trebuie să respecte cerințele GDPR. Această jurisprudență a fost adoptată de BAG, care a decis că reclamantul are drept la despăgubiri.

Aplicarea articolelor relevante ale regulamentului de protecție a datelor și a legilor regionale de protecție a datelor este esențială pentru sarcinile și îndeplinirea funcției autorităților și pentru protecția cetățenilor și utilizatorilor afectați în toate cazurile. Măsurile de captare și protejare a datelor cu caracter personal pe internet trebuie implementate și în raport cu transparența față de public.

Dreptul la despăgubiri morale

Angajatorul a transmis mai multe date decât erau permise conform acordului colectiv către societatea-mamă a grupului. Acest lucru nu era necesar și constituia o încălcare a GDPR, a subliniat BAG. Prin transferul datelor personale către societatea-mamă, reclamantul și-a pierdut controlul asupra datelor sale și a suferit astfel un prejudiciu moral, a clarificat în continuare BAG.

Decizia arată că și transferul de date în cadrul unui grup ar trebui verificat în permanentă din perspectiva dreptului la protecția datelor. Cerințele regulamentului GDPR trebuie respectate pe deplin. Acestea includ în special principiile minimizării datelor, scopului și transparenței.

Implementarea de măsuri adecvate și aplicarea consecventă a regulamentului de protecție a datelor și a articolelor relevante sunt esențiale pentru protecția persoanelor vizate, cum ar fi cetățenii și utilizatorii, și pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor autorităților în toate cazurile. Acest lucru include captarea datelor pe internet, respectarea legilor regionale de protecție a datelor și asigurarea transparenței față de public.

Cerințe pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul raportului de muncă

În principiu, prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul raportului de muncă este permisă numai dacă există o bază legală corespunzătoare. Acest lucru este valabil, de exemplu, atunci când prelucrarea datelor este necesară pentru a îndeplini contractul de muncă. În plus, prelucrarea datelor este permisă dacă angajatul și-a exprimat consimțământul. Este important ca consimțământul să fie dat în mod voluntar, să fie specific și să poată fi retras. Prelucrarea datelor poate fi, de asemenea, permisă dacă angajatorul poate demonstra un interes legitim pentru menținerea securității întreprinderii și nu există interese sau drepturi fundamentale ale angajatului care să prevaleze.

Decizia BAG subliniază importanța unei gestionări responsabile a datelor angajaților și necesitatea de a integra aspectele legate de protecția datelor în procesele operaționale într-un stadiu incipient și într-o manieră cuprinzătoare.

MTR Legal Rechtsanwälte oferă consultanță în dreptul muncii și dreptul protecției datelor.

Nu ezitați să ne contactați! Aplicarea regulamentului de protecție a datelor și a articolelor relevante, precum și implementarea măsurilor adecvate de captare a datelor pe internet și respectarea legilor regionale de protecție a datelor sunt de importanță crucială pentru protecția persoanelor vizate, cetățenilor și utilizatorilor, precum și pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor autorităților în toate cazurile și față de public.

Investițiile în fonduri de investiții imobiliare deschise precum UniImmo Wohnen ZBI sunt întotdeauna asociate cu diverse riscuri. Acestea includ, de exemplu, fluctuații pe piața imobiliară, pierderi de valoare, spații goale sau nevoia crescută de renovări. În cadrul dreptului german al răspunderii, se face distincție între bazele de revendicare contractuale și delictuale, care reglementează fiecare condiții și consecințe juridice diferite pentru revendicările de despăgubire. În cadrul unei consultanțe de investiții adecvate, investitorii trebuie să fie informați despre riscurile existente înainte de a lua o decizie de investiție, conform firmei de avocatură MTR Legal Rechtsanwälte, care are o mare experiență în dreptul pieței de capital.

Prezentare generală a fondului

Fondul UniImmo: Deutschland este un fond de investiții imobiliare deschis, specializat în investiții în imobiliare germane și participări la companii imobiliare. Scopul fondului este de a genera venituri regulate prin chirii și de a obține o creștere sustenabilă a valorii pentru investitori. Ideea de investiție a fondului se adresează persoanelor care urmăresc un obiectiv de investiție pe termen lung și sunt dispuse să-și asume riscurile asociate cu investițiile imobiliare.

Structura fondului prevede că aproximativ 54% din activele fondului sunt investite în imobiliare în Germania, în timp ce aproximativ 46% sunt alocate altor țări europene. Pentru a crește capacitatea de generare a veniturilor, fondul poate finanța prin împrumuturi până la 30% din valoarea tuturor proprietăților achiziționate. Derivatele pot fi utilizate exclusiv pentru a asigura activele existente, ceea ce ar trebui să limiteze riscul pentru investitori.

Ca fond de investiții imobiliare deschis, UniImmo: Deutschland este supus cerințelor stricte ale legislației germane, în special Codul Civil German (BGB). Secțiunile §§ 280 și 281 BGB reglementează condițiile pentru revendicările de despăgubire în caz de încălcare a obligațiilor în cadrul unei relații de creditare. Dacă apare o încălcare a obligațiilor, de exemplu prin consiliere eronată sau informații insuficiente, investitorii afectați pot revendica despăgubiri. Debitorul – de obicei banca consultativă sau inițiatorul fondului – este atunci obligat să acopere daunele cauzate. Acest lucru se poate face fie prin plata în numerar, fie prin restituire în natură.

Datele principale ale fondului sunt oricând accesibile transparent investitorilor. Tipul de valoare mobiliare a UniImmo: Deutschland este un fond, numărul de identificare a valorii mobiliare (WKN) este 980550, iar ISIN este DE0009805507. Graficul cursului fondului oferă informații despre evoluția activelor fondului și arată și distribuțiile regulate către investitori. Informații suplimentare despre volumul fondului, numărul participațiilor, distribuții și alți indicatori sunt disponibile în prospectul de vânzare și în informațiile principale pentru investitori, care sunt disponibile online.

În caz de daune – de exemplu, în caz de consiliere eronată sau informare insuficientă despre riscuri – investitorii afectați pot revendica direct despăgubiri de la debitor. Condiția este ca criteriile legale ale § 280 BGB să fie îndeplinite. Fondul oferă astfel nu numai posibilitatea de a participa pe piața imobiliară germană și de a beneficia de venituri regulate, dar este de asemenea supus unor cadre legale clare care asigură protecția investitorilor.

Cu orientarea sa către imobiliare și participări la companii imobiliare din Germania și Europa, UniImmo: Deutschland oferă o opțiune atractivă pentru investitorii care se concentrează pe creșterea pe termen lung a valorii și pe venituri stabile. În același timp, este important să se fie conștienți de riscuri și, în caz de daune, să cunoască și să își apere drepturile – în special revendicările de despăgubire.

Consiliere greșită de către bancă ca încălcare a obligațiilor

Reclamanta în procesul de la Tribunalul de Land Stuttgart a fost, potrivit propriilor declarații, o investitoare orientată spre securitate, așa cum a raportat online Handelsblatt la 15 mai 2025. Totuși, Vereinigte Volksbank Böblingen i-a recomandat, printre altele, participarea la fondul de investiții imobiliare deschis UniImmo Wohnen ZBI. Faptul că participarea la fondul de investiții imobiliare deschis nu era nicidecum o investiție sigură a devenit evident cel târziu atunci când, în vara anului 2024, s-a produs pierderea enormă de valoare și fondul a pierdut practic peste noapte aproximativ 800 de milioane de euro din valoare.

Prin urmare, investitoarea s-a simțit consiliată greșit de bancă și a revendicat despăgubiri. LG Stuttgart a împărtășit evaluarea femeii. Deoarece banca nu și-a îndeplinit obligația de consiliere, a fost făcută responsabilă pentru despăgubiri și trebuie să returneze reclamantei capitalul investit, a decis tribunalul. Hotărârea nu este încă definitivă și banca a anunțat deja că va face apel.

LG Nürnberg-Fürth: Riscos a fost evaluat greșit

Pe lângă decizia LG Stuttgart, și o hotărâre a Tribunalului de Land Nürnberg-Fürth din 21 februarie 2025 ar trebui să încurajeze investitorii UniImmo Wohnen ZBI (Nr. 4 HK O 5879/24). Tribunalul a constatat că riscul fondului de investiții imobiliare deschis a fost evaluat prea scăzut în fișa informativă de bază, iar investitorii astfel au fost induși în eroare cu privire la riscul real.

Indicatorul de risc pentru UniImmo Wohnen ZBI a fost indicat cu 2 sau 3. Acest evaluare a fost prea scăzut, a criticat centrul de consumatori din Baden-Württemberg. În opinia lor, fondul ar trebui clasificat cu un indicator de risc mai mare de 6.

Tribunalul de Land Nürnberg-Fürth a admis acțiunea de interdicție a centrului de consumatori. Acesta a decis că evaluarea riscurilor de către ZBI nu respectă cerințele legale, deoarece nu are loc o reevaluare lunară a imobilelor și nu se utilizează un punct de referință adecvat. Atunci indicatorul de risc pentru investițiile de capital pentru micii investitori, cum ar fi fondul de investiții imobiliare deschis UniImmo Wohnen ZBI, trebuie să fie indicat cu 6.

Riscul criteriu central pentru investitori

LG Nürnberg-Fürth a continuat să afirme că evaluarea riscurilor este un criteriu central pentru consumatori și influențează semnificativ deciziile de investiții ale acestora. O clasificare prea scăzută a riscurilor induce în eroare investitorii cu privire la riscul lor și constituie o încălcare a Legii împotriva concurenței neloiale (UWG). Prin urmare, ZBI nu poate să-și promoveze fondul cu o clasă de risc prea scăzută.

Indicatorul de risc este prezentat pe o scară de la 1 la 7, unde 1 semnifică riscul cel mai scăzut și 7 riscul cel mai mare. Consumatorului i se comunică astfel transparent ce risc își asumă prin participarea la o investiție de capital.

Și această hotărâre a LG Nürnberg-Fürth nu este încă definitivă și managerul fondului a făcut deja apel.

Revendicarea de despăgubire a investitorilor

Cu toate acestea, hotărârile LG Nürnberg-Fürth și LG Stuttgart arată că investitorii nu trebuie să fie induși în eroare cu privire la riscurile lor prin participarea la o investiție de capital. Dacă nu au fost informări adecvat despre riscurile lor, pot invoca revendicări de despăgubire. Aceste revendicări de despăgubire pot fi îndreptate atât împotriva inițiatorului fondului, cât și împotriva consilierilor de investiții, dacă nu au informat corespunzător asupra riscurilor.

MTR Legal Rechtsanwälte are o vastă experiență în dreptul pieței de capital și consiliază investitorii fondului de investiții imobiliare deschis UniImmo Wohnen ZBI. Vă rugăm să ne contactați !

Introducerea echipei de influenceri la LBF NRW

Oficiul regional pentru combaterea criminalității financiare (LBF NRW), înființat în 2025, este o structură independentă în cadrul administrației fiscale din Renania de Nord-Westfalia. Prin reunirea competențelor pentru infracțiuni financiare deosebit de complexe, instituția are drept scop, printre altele, investigarea infracțiunilor fiscale legate de modele de afaceri digitale. În acest scop, a fost înființată o echipă proprie de anchetatori, specializată în influenceri activi comercial, streameri și alți actori din domeniul social media.

Anchetele se bazează pe câteva mii de seturi de date provenite din surse accesibile publicului. În centrul atenției se află canale de social media cu caracter economic, unde se suspectează existența unor venituri din publicitate, marketing afiliat, plasări de produse sau sponsorizări. Nu sunt avute în vedere doar plățile în bani, ci și avantajele cu valoare economică, precum bunuri primite, călătorii sau invitații la evenimente.

Când devine activitatea unui influencer relevantă din punct de vedere fiscal?

În principiu, veniturile sunt impozabile atunci când există o activitate economică sustenabilă, desfășurată cu scopul de a obține profit. Aceasta nu vizează doar formele clasice de întreprinderi, ci și persoanele fizice care publică periodic conținuturi pentru remunerație sau beneficii materiale. Relevanța fiscală apare deja în momentul în care un canal de social media este exploatat permanent, colaborările sunt documentate sau se realizează venituri prin platforme precum YouTube, Twitch sau Patreon.

Sumar al conținuturilor tipic impozabile

• Plasări de produse plătite sau contracte publicitare
• Link-uri de afiliere cu participare la comision
• Mostre de PR, cadouri sau călătorii condiționate de o contraprestație
• Venituri din abonamente sau platforme pentru fani
• Vânzarea propriilor produse sau servicii

Chiar și în absența unei plăți în bani, există venit din punct de vedere fiscal dacă se realizează o contraprestație cu valoare economică. Valoarea acestor prestații trebuie estimată și declarată.

Schimbarea domiciliului și obligația fiscală la nivel internațional

În numeroase cazuri, influencerii își transferă domiciliul în străinătate, în special în țări cu sarcini fiscale reduse. Este menționat adesea Dubai ca destinație favorită. Totuși, o mutare oficială nu înseamnă automat că obligația fiscală în Germania încetează. Criteriul determinant este dacă există în continuare reședință obișnuită sau interese economice pe teritoriul Germaniei.

Dacă în Germania există o locuință disponibilă, centrul intereselor de viață se află în continuare în țară sau se obțin venituri din surse germane, poate exista în continuare o obligație fiscală nelimitată, chiar și cu domiciliul în străinătate. Administrația fiscală verifică aceste aspecte de la caz la caz.

Cooperare între state și schimb de informații

Cooperarea internațională în domeniul fiscal s-a intensificat considerabil în ultimii ani. Peste 100 de state participă la schimbul automat de informații, inclusiv țări cu nivel scăzut de transparență până de curând. Instituțiile financiare transmit periodic, în cadrul acordurilor existente, informații referitoare la conturi, persoane cu drepturi economice și venituri din capital către autoritățile fiscale din statul de rezidență.

De asemenea, companiile care colaborează cu influenceri contabilizează serviciile – prin facturi, contracte sau dovezi de plată. Aceste date pot conduce la identificarea actorilor din social media în cadrul controalelor fiscale sau declarațiilor preliminare de TVA. Astfel, posibilitatea anonimatului total este semnificativ restrânsă.

Metode digitale de investigație și proceduri tehnologice

Inspecția fiscală utilizează instrumente moderne de analiză pentru evaluarea conținutului accesibil publicului. Cu ajutorul unor programe specializate și inteligenței artificiale, conținuturile pot fi căutate, corelate și evaluate automatizat. Printre acestea se numără:

• Identificarea brandurilor în materiale foto și video
• Indicații de colaborare precum „Reclamă” sau „Sponsored”
• Itinerarii de călătorie, identificarea hotelurilor și date de localizare
• Integrarea sistemelor de plată și a link-urilor de afiliere

Pe baza acestor date, indiciile sunt structurate și corelate cu informațiile fiscale existente. Din cauza prezenței publice a multor influenceri, asigurarea probelor este de multe ori mai simplă decât la companiile tradiționale.

Autodenunțarea ca măsură posibilă

Persoanele care au făcut declarații incomplete sau incorecte către administrația fiscală pot, în anumite condiții, să evite urmărirea penală printr-o autodenunțare care oferă imunitate. Denunțul trebuie să fie complet, depus la timp și corect din punct de vedere al conținutului. Trebuie să cuprindă toate perioadele și sumele relevante din punct de vedere fiscal.

O autodenunțare incompletă poate avea, însă, consecințe juridice negative. Prin urmare, este necesară o verificare și pregătire atentă. Obligațiile fiscale nu încetează odată cu schimbarea platformei sau retragerea din spațiul public.

Clasificare și perspective viitoare

Controalele din domeniul digital arată că reglementările fiscale se adaptează realității economice. Pentru toți creatorii de conținut cu activitate economică se aplică normele generale privind impozitarea veniturilor. Profesionalizarea tot mai accentuată a rețelelor sociale duce inevitabil la extinderea obligațiilor fiscale.

De asemenea, este previzibil că această evoluție va continua. Utilizarea instrumentelor digitale de analiză va fi extinsă în continuare. Se estimează totodată o intensificare a cooperării internaționale între autoritățile fiscale.

Concluzie

Influencerii care obțin constant venituri prin platforme sociale ar trebui să-și verifice temeinic obligațiile fiscale. Vizibilitatea publică a acestei categorii profesionale sporește semnificativ probabilitatea unei verificări din partea autorităților fiscale. Chiar și în lipsa unei plăți directe – de exemplu, în cazul beneficiilor în natură – pot exista operațiuni impozabile ce trebuie declarate. Un domiciliu în străinătate nu protejează automat de obligația fiscală în Germania dacă interesele economice rămân pe teritoriul acestei țări.

În cazurile neclare sau complexe, o consultanță juridică timpurie privind aspectele fiscale naționale și internaționale poate fi utilă. O analiză juridică calificată ajută la identificarea riscurilor potențiale, la crearea unor structuri conforme cu legea și, la nevoie, la elaborarea unei soluții fiscale solide.

O nouă autoritate vizează frauda fiscală digitală

În ianuarie 2025, Renania de Nord-Westfalia a înființat Oficiul Regional pentru Combaterea Criminalității Financiare (LBF NRW) – o instituție unică la nivel național, menită să combată infracțiunile fiscale prin tehnologii de ultimă oră și echipe de specialiști. Această autoritate centrală de anchetă reunește competențe variate precum combaterea spălării banilor, criminalitatea cibernetică și, de asemenea, evaziunea fiscală. În acest context, a fost creată o echipă specială de anchetatori care se ocupă exclusiv de lumea influencerilor, streamerilor și altor modele de afaceri online. Așa-numita „Echipă de Influenceri” are sarcina de a analiza și verifica din punct de vedere fiscal mișcările suspecte ale conturilor, parteneriatele publicitare și sursele neclare de venit din industria social media.

Această focalizare nu este deloc întâmplătoare. Statul reacționează, mai degrabă, la o industrie în creștere rapidă, în care circulă sume mari, dar obligațiile fiscale sunt adesea neglijate sau chiar ignorate deliberat. Autoritățile vorbesc despre o problemă sistematică cu implicații financiare semnificative: numai în Renania de Nord-Westfalia, prejudiciul fiscal generat este estimat la aproximativ 300 de milioane de euro. Și este de presupus că structuri similare există și în alte landuri federale.

Dimensiunea infracțiunilor fiscale – mii de seturi de date și sute de proceduri

Investigațiile echipei de influenceri se bazează pe o bază de date amplă. Potrivit autorității, au fost analizate aproximativ 6.000 de seturi de date – inclusiv profiluri de social media, cooperări publicitare, fluxuri de plăți și conținuturi publice care indică activități comerciale. În multe cazuri, anchetatorii au reușit, prin corelarea reclamelor cu tranzacțiile, să stabilească dacă și în ce măsură au fost obținute venituri – și dacă acestea au fost sau nu declarate fiscal corespunzător.

Peste 200 de proceduri penale sunt deja în desfășurare împotriva influencerilor cu domiciliul în Renania de Nord-Westfalia. În aceste cazuri, este vorba adesea de sume de zeci de mii de euro, iar în cazuri deosebit de grave, chiar de milioane. Tendința este în creștere, deoarece datele nu au fost încă evaluate complet. Anchetele se așteaptă, în lunile următoare, la o creștere suplimentară a numărului de proceduri. Deosebit de remarcabilă este profesionalizarea scenei – mulți dintre cei acuzați nu administrează canalele de social media ca pe un hobby, ci ca pe o activitate antreprenorială cu intenție clară de profit, însă fără înregistrare fiscală.

Paradisuri fiscale în vizor – De ce mulți influenceri emigrează în Dubai

Un tipar recurent în anchete este mutarea subită a multor influenceri în Dubai. Metropola din Emiratele Arabe Unite este considerată o zonă fiscală specială: nu există impozit pe venit, nu există impozit pe câștigurile de capital – un aparent paradis pentru cei care câștigă sume mari pe internet. În numeroase cazuri, se constată că mutarea nu a avut loc din motive personale, ci pur fiscale. Problema este că adesea rămân strânse legături economice și personale cu Germania, ceea ce, din punct de vedere fiscal, poate fi considerat „reședință obișnuită”.

În plus, autoritatea fiscală germană cooperează din ce în ce mai mult la nivel internațional când sunt detectate tentative evidente de sustragere. Prin acorduri de schimb de informații și interogări automate de date, anchetatorii încearcă să obțină acces la informații relevante chiar și în zone aparent sigure precum Dubai. Fuga simplă în străinătate pentru a evita fisc-ul german nu mai funcționează fără probleme – ba chiar va reprezenta pe viitor un risc crescut, pe măsură ce cooperarea internațională în investigații este tot mai extinsă.

Cum sunt ascunse veniturile – publicitate dispărută și conținuturi efemere

O metodă deosebit de ingenioasă de a ascunde veniturile din publicitate este utilizarea de Instagram și TikTok Stories. Aceste conținuturi dispar automat după 24 de ore și, la prima vedere, nu lasă urme vizibile. Dar și aici, anchetatorii s-au adaptat: prin arhivare digitală și proceduri automate de căutare, chiar și colaborările publicitare efemere sunt documentate și evaluate. De asemenea, colaborările cu branduri și programele de afiliere pot fi reconstruite pe baza codurilor de tracking și a datelor de link. Formarea echipei de influenceri arată cât de țintit acționează acum inspectoratul fiscal folosind metode digitale.

Cine este vizat? – Ancheta se concentrează pe conturile mari

Spre deosebire de temerile frecvente, acțiunea nu vizează utilizatorii ocazionali sau conturile mici cu recomandări sporadice de produse. În prim plan se află actorii profesioniști cu venituri lunare de ordinul sutelor de mii de euro, care publică conținuturi comerciale în mod regulat, dar nu dețin un cod valid fiscal. În aceste cazuri, anchetatorii pornesc de la premisa că evaziunea fiscală nu este cauzată de necunoaștere, ci este deliberată. Potrivit autorității, este vorba de o evitare organizată, sistematică a taxelor, în care toate veniturile – fie bani, călătorii sau bunuri – sunt ascunse în mod deliberat.

Presiunea investigațiilor crește – cu ce consecințe se pot confrunta cei vizați?

Cei care ajung în vizorul inspectoratului fiscal trebuie să se aștepte la consecințe dure. În multe dintre procedurile aflate în curs, au avut deja loc percheziții domiciliare, confiscări de echipamente IT și documente de cont. Unii dintre cei acuzați și-au plătit ulterior datoriile fiscale – adesea de ordinul sutelor de mii de euro. Totuși, acest lucru nu îi protejează de consecințe penale. Evaziunea fiscală este considerată infracțiune în Germania și poate fi sancționată cu amendă sau chiar cu închisoare. Situația devine și mai gravă dacă este constatată recidivă sau dacă sunt implicate sume de ordinul milioanelor.

Metodele anchetatorilor s-au schimbat și ele: cu ajutorul algoritmilor, datelor din străinătate și instrumentelor de analiză bazate pe inteligență artificială, căutarea digitală de urme este mult mai eficientă. Publicitatea online, datele tranzacțiilor și interacțiunile din social media sunt analizate sistematic pentru a descoperi veniturile ascunse. Astfel, autoritățile dispun de instrumente care permit obținerea de probe chiar și în structuri complexe.

Efect de semnal și perspective – Ce înseamnă acest pas pentru industrie?

Acțiunea consecventă a autorităților din Renania de Nord-Westfalia are efect de semnal dincolo de granițele landului. Mesajul este clar: și modelele de afaceri digitale sunt supuse obligațiilor fiscale. Influencerii și creatorii de conținut nu se mai pot ascunde în spatele caracterului efemer al conținuturilor sau al adreselor din străinătate. Această evoluție marchează un punct de cotitură, în care vizibilitatea digitală înseamnă tot mai mult și responsabilitate fiscală.

Pentru alte landuri federale, abordarea din NRW ar putea servi drept model. Succesul echipei de influenceri este elocvent, și este doar o chestiune de timp până când structuri similare vor fi create și în alte părți. Într-o perioadă în care modelele de afaceri digitale câștigă tot mai multă importanță, această adaptare a autorităților fiscale este un pas logic și necesar. Publicul salută frecvent această inițiativă ca pe o măsură corectă împotriva inechității fiscale.

Ce trebuie să facă persoanele vizate – să apeleze la asistență profesională

Cine se teme că veniturile sale din social media ar putea atrage atenția autorităților fiscale nu ar trebui să ezite să acționeze. Inacțiunea poate deveni costisitoare – nu doar financiar, ci și penal. Este recomandat ca activitățile comerciale să fie clarificate transparent și documentate complet. Aceasta include veniturile din publicitate, remunerațiile de pe platforme, colaborările pentru produse, precum și bunurile de tip prestație primite, cum ar fi călătorii, echipamente tehnice sau articole de modă.

În multe cazuri, este util să se apeleze din timp la un specialist cu cunoștințe solide în drept fiscal. Acesta poate ajuta la evaluarea realistă a riscurilor, la inițierea pașilor necesari pentru raportarea ulterioară sau autodenunț și la minimizarea posibilelor consecințe.

O consultanță calificată nu oferă doar siguranță în gestionarea investigațiilor actuale, ci asigură și o bază solidă și conformă legii pentru viitor. Cine lucrează transparent și respectă legislația fiscală reduce semnificativ riscul de amenzi, recuperări sau chiar consecințe penale.

Concluzie – Fiscul e vigilent: Obligația fiscală nu se oprește la upload

Lumea marketingului online s-a dezvoltat rapid în ultimii ani – milioane se câștigă prin like-uri, vizualizări și click-uri. Dar pe măsură ce succesul crește, crește și responsabilitatea. Constituirea echipei de influenceri din Renania de Nord-Westfalia arată clar că autoritățile fiscale au recunoscut această schimbare și reacționează în consecință. Investigațiile actuale sunt doar începutul. Ele reprezintă o nouă etapă în urmărirea fiscală, în care modelele de afaceri digitale nu mai sunt văzute ca un spațiu fără reguli.

Influencerii, streamerii și antreprenorii digitali ar trebui să vadă acest lucru drept un imbold pentru a-și lua în serios obligațiile fiscale. Pentru că un lucru este sigur: succesul digital poate fi rapid – dar și inspectoratul fiscal este deja prezent în online.

Regulamentul privind declarațiile nutriționale și de sănătate (CE) nr. 1924/2006 constituie baza juridică centrală pentru utilizarea declarațiilor nutriționale și de sănătate pe produsele alimentare din Uniunea Europeană. Scopul acestui regulament este de a întări protecția consumatorilor și de a asigura o aplicare uniformă a declarațiilor de sănătate în toate statele membre ale UE. Regulamentul privind declarațiile nutriționale și de sănătate reglementează condițiile în care producătorii pot face anumite afirmații despre beneficiile sau efectele produselor lor alimentare. Regulamentul face o distincție între declarațiile nutriționale, cum ar fi „bogat în vitamina C”, și cele privind sănătatea, care stabilesc o legătură între consumul unui aliment și un beneficiu pentru sănătate. Un element central al regulamentului este cerința ca toate declarațiile să se bazeze pe o bază științifică solidă, pentru a preveni inducerea în eroare a consumatorilor. Astfel, se asigură că toți consumatorii din UE primesc informații de încredere și comparabile.

Domeniul de aplicare

Domeniul de aplicare al Regulamentului privind declarațiile nutriționale și de sănătate se extinde la toate alimentele, inclusiv la suplimentele alimentare, care sunt comercializate în UE. Regulamentul se aplică tuturor declarațiilor care stabilesc o legătură între un aliment sau unul dintre componentele sale și sănătate. Aici sunt incluse, de exemplu, afirmațiile despre importanța unor nutrienți precum vitamina C, calciul sau fibrele pentru sănătate. De asemenea, produse precum plantele, condimentele sau extractele vegetale, care sunt adesea utilizate în suplimentele alimentare, intră sub incidența reglementărilor Regulamentului privind declarațiile nutriționale și de sănătate. Este esențial ca declarațiile de sănătate să fie permise doar dacă se bazează pe date științifice recunoscute și pot fi înțelese de consumatorul mediu. Astfel se asigură că informațiile de pe alimente sunt transparente și ușor de înțeles, pentru ca consumatorii să poată lua decizii informate pentru sănătatea lor.

Hotărârea CJUE din 30.04.2025 – nr. de dosar C-386/23

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat pe 30 aprilie 2025 o hotărâre de referință privind aplicarea Regulamentului privind declarațiile nutriționale și de sănătate în privința plantelor medicinale (nr. de dosar C-386/23). Conform acesteia, declarațiile de sănătate pentru plantele medicinale sunt permise doar în condiții stricte. Articolele relevante ale Regulamentului privind declarațiile nutriționale și de sănătate reglementează care declarații și afirmații sunt permise pe produse și cum trebuie evaluate din punct de vedere juridic.

Regulamentul privind declarațiile nutriționale și de sănătate este în vigoare din 2007 în întreaga Uniune Europeană. Scopul său este de a proteja consumatorii de publicitatea înșelătoare privind efectele asupra sănătății ale produselor alimentare și suplimentelor alimentare. Conform regulamentului, producătorii pot face doar acele declarații de sănătate care au fost aprobate de Comisia Europeană, potrivit MTR Legal Rechtsanwälte, care consiliază inclusiv în domeniul dreptului alimentar.

Lista pozitivă pentru declarațiile de sănătate

Declarațiile de sănătate permise sunt publicate în așa-numitele liste pozitive. Pentru multe dintre așa-numitele plante medicinale, adică substanțe vegetale precum ierburi, extracte sau componente ale plantelor, care sunt adesea utilizate în suplimentele alimentare, situația este însă neclară. Deși există numeroase cereri de aprobare, o mare parte nu a fost încă nici aprobată, nici respinsă de către Comisia UE. Ele se află într-o stare legală incertă. Evaluarea substanțelor de bază, conținutului și nutrientelor este esențială pentru aprobarea declarațiilor de sănătate, deoarece caracteristicile unui nutrient sau ale altor ingrediente trebuie să fie dovedite științific și evaluate din punct de vedere reglementar. CJUE a adus mai multă claritate cu hotărârea sa din 30 aprilie 2025.

Punctul de dispută în cazul de bază stătea în publicitatea unei companii germane pentru un supliment alimentar care conținea extract de șofran și suc de pepene. Pe ambalaj și în publicitatea online erau făcute promisiuni de efecte precum „înveselitor”, „reduce stresul” sau „contribuie la relaxare”. Astfel de afirmații intră sub termenul de declarații de sănătate conform Regulamentului european privind declarațiile nutriționale și de sănătate. Problema este că substanțele de bază nu au fost încă evaluate de către Comisia UE și nu a fost depusă nicio cerere la timp.

Încălcarea Regulamentului privind declarațiile nutriționale și de sănătate

O asociație de concurență a considerat aceasta o clară încălcare și a solicitat interdicția. Cazul a ajuns în cele din urmă la Curtea Supremă de Justiție a Germaniei (BGH), care a înaintat CJUE o întrebare preliminară privind interpretarea regulamentului. În evaluarea unor astfel de cazuri, respectarea regulilor relevante și a reglementărilor aplicabile ale Regulamentului privind declarațiile nutriționale și de sănătate este de o importanță centrală. Pentru producători, ajutorul prin orientări clare și sprijin în implementarea cerințelor este deosebit de important.

CJUE a dat dreptate consumatorilor și a stabilit că publicitatea cu declarații de sănătate nu era permisă. Declarațiile de sănătate pentru plante medicinale sunt permise doar dacă au fost deja aprobate de Comisia Europeană și se găsesc pe lista pozitivă sau dacă a fost depusă o cerere corectă și în termen conform articolului 28 și sunt îndeplinite condițiile de tranziție. Aceste condiții nu au fost îndeplinite aici, a clarificat CJUE.

Atenție la declarațiile generale

Curtea de Justiție Europeană a mai precizat că și declarațiile generale precum „pentru mai multă bunăstare” sau „bun pentru starea de spirit” sunt considerate declarații de sănătate în sensul Regulamentului privind declarațiile nutriționale și de sănătate. Astfel de declarații sunt permise doar dacă sunt în strânsă legătură cu o declarație deja aprobată – o așa-numită cerință de legătură. Un exemplu de declarație permisă ar fi: „Calciul contribuie la menținerea oaselor normale”, în timp ce o declarație interzisă ar fi: „Acest produs tratează afecțiuni ale oaselor.”

De asemenea, faptul că multe declarații de sănătate pentru plante medicinale nu au fost încă evaluate complet nu schimbă nimic în aceasta, potrivit CJUE. Nu ar fi în interesul protecției consumatorului ca producătorii să dispună liber de declarații de sănătate în acest timp. Efectul unor astfel de declarații asupra consumatorilor poate fi semnificativ, cum demonstrează exemple de declarații precum „fibrele favorizează funcția intestinală” sau „sărac în grăsimi – pentru o alimentație conștientă”. Inactivitatea comisiei în evaluarea substanțelor vegetale nu trebuie să fie în detrimentul consumatorilor.

CJUE subliniază cerințele stricte

Prin hotărârea sa, CJUE subliniază cerințele stricte pentru publicitatea de sănătate legată de alimente și suplimente alimentare. Astfel, se creează siguranță juridică în domeniul până acum neclarificat al declarațiilor botanice.

Pentru întreaga industrie de alimente și suplimente alimentare, hotărârea poate avea efecte de anvergură, deoarece mulți producători fac reclamă cu promisiuni de efecte ale ingredientelor vegetale. Hotărârea CJUE arată că pentru astfel de promisiuni poate lipsi baza juridică. Producătorii ar trebui să își verifice afirmațiile publicitare în ceea ce privește permisiunea conform Regulamentului privind declarațiile nutriționale și de sănătate. Sunt permise doar declarațiile de sănătate care sunt pe lista pozitivă sau pentru care există o cerere de tranziție valabilă. Sănătatea consumatorilor și avantajele oferite de produsele cu proprietăți demonstrabil pozitive sunt privilegiate atât pentru consumatori, cât și pentru producători.

Încălcările HCVO pot duce nu doar la conflicte cu autoritățile, ci și la solicitări de daune și sancțiuni. Măsurile publicitare ar trebui, prin urmare, să fie verificate pentru compatibilitatea lor juridică, iar strategiile publicitare să fie revizuite corespunzător. Există, totuși, posibilități pentru producătorii de a face publicitate în mod legal cu declarații de sănătate în cadrul reglementărilor legale.

MTR Legal Rechtsanwälte oferă consultanță privind Regulamentul privind declarațiile nutriționale și de sănătate și alte teme ale dreptului alimentar.

Contactați-ne Contact ne

Legea privind Îmbunătățirea Accesibilității (BFSG) este o lege esențială care reglementează în detaliu accesibilitatea produselor și serviciilor în Germania. A fost publicată în Monitorul Oficial Federal pe 22 iulie 2021 și va intra în vigoare pe 28 iunie 2025. Prin BFSG, Germania transpune în legislația națională Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele de accesibilitate pentru produse și servicii. Scopul legii este de a îmbunătăți accesibilitatea produselor și serviciilor și de a permite persoanelor cu dizabilități un acces egal. Implementarea directivelor europene consolidează participarea tuturor la viața socială și economică și asigură eliminarea barierelor în viața cotidiană și în spațiul digital. Legea privind Îmbunătățirea Accesibilității BFSG reprezintă astfel un pas important pentru a ancora sustenabil cerințele de accesibilitate pentru produse și servicii în Germania.

Scopul și domeniul de aplicare al BFSG

BFSG se aplică pentru toate produsele și serviciile introduse pe piață după 28 iunie 2025. Aceasta stabilește cerințe obligatorii de accesibilitate pentru produse și servicii, care joacă un rol important mai ales în domeniul comerțului electronic. Domeniul de aplicare al legii include, printre altele, magazine online, site-uri web, software și hardware accesibile consumatorilor. Sunt afectați toți actorii economici care oferă produse sau servicii – inclusiv producători, comercianți, importatori și furnizori de servicii. Legea asigură că noile produse și servicii care ajung pe piață respectă cerințele de accesibilitate și sunt astfel accesibile pentru toate grupele de utilizatori. În special în domeniul comerțului electronic și al ofertelor digitale, respectarea cerințelor de accesibilitate este de importanță capitală pentru companii.

Cerințe pentru companii conform BFSG

Pe 28 iunie 2025, Germania va pune în aplicare Legea privind Îmbunătățirea Accesibilității (BFSG). Aceasta transpune Directiva europeană 2019/882 privind cerințele de accesibilitate pentru produse și servicii în legislația națională. Scopul legii este reducerea barierelor digitale și accesibilizarea conținutului de pe internet pentru toți utilizatorii. Domeniul de aplicare și grupurile vizate, precum producători, comercianți și importatori, sunt reglementate în § 1 alin. 2 din BFSG.

Pentru multe companii, BFSG aduce cu sine noi cerințe obligatorii privind designul și furnizarea produselor și serviciilor lor, la care trebuie să se adapteze. Companiile au obligația, conform BFSG, de a respecta cerințele legale de accesibilitate și de a-și proiecta prezențele online în consecință. Obligațiile includ în mod special respectarea normelor și standardelor tehnice, stabilite în cadrul legal al BFSG. Producătorii, comercianții și importatorii sunt obligați, conform BFSG, să își proiecteze produsele și serviciile accesibile și să respecte cerințele legale. Obligația de a implementa cerințele de accesibilitate privește toți actorii economici care sunt supuși legii. Compania este responsabilă pentru designul accesibil al propriului site web și al serviciilor online. Respectarea normelor relevante și a cadrului legal este de importanță capitală. În caz de încălcare pot fi inițiate măsuri administrative și impuse amenzi, conform casei de avocatură MTR Legal Rechtsanwälte.

Produse și servicii digitale afectate

Legea se adresează în principal companiilor care produc, distribuie sau oferă anumite produse și servicii digitale. Serviciile în comerțul electronic, așa cum sunt reglementate în cadrul BFSG, includ oferte digitale disponibile pe pagini web și aplicații mobile ce au ca scop răspunsul la cererile individuale ale consumatorilor și încheierea de contracte. În comerțul electronic sunt afectate în special ofertele digitale prin care contractele sunt încheiate sau pregătite online. Comerțul online este supus cerințelor speciale în contextul BFSG pentru a asigura accesibilitatea pentru toate grupele de utilizatori. Aceasta include în special producătorii de computere, smartphone-uri, terminale de plată sau bancomate, precum și furnizorii de servicii online precum platforme de comerț electronic, aplicații bancare, portaluri de rezervări sau servicii de telecomunicații. De asemenea, dezvoltatorii de software ce furnizează aplicații pentru transportul public, media sau lectură digitală sunt afectați.

Magazinele online sunt obligate să își proiecteze ofertele accesibile și să îndeplinească cerințele BFSG. De asemenea, site-urile web care oferă produse sau servicii în comerțul electronic trebuie să fie accesibile. Designul accesibil al paginilor și al sectoarelor delimitabile este deosebit de important pentru conformitatea cu cerințele legale. Pentru produse și siguranța produselor, sunt aplicabile cerințe specifice în cadrul BFSG, care trebuie respectate de producători, importatori și comercianți. Cărțile electronice și dispozitivele de citire trebuie să fie astfel proiectate încât să fie utilizabile accesibil, de exemplu prin redare vocală sau dimensiuni adaptabile ale fontului. Serviciile bancare în comerțul electronic, cum ar fi online banking sau aplicații financiare, sunt de asemenea supuse cerințelor BFSG privind accesibilitatea. Videoclipurile care sunt încorporate pe site-uri web sau în produse digitale trebuie să fie accesibile, de exemplu prin subtitrări sau audiodescrieri. Utilizarea unui limbaj ușor de înțeles, un limbaj simplificat și limbajul semnelor joacă un rol central în ofertele digitale accesibile. Regulamentul privind Tehnologia Informației Accesibile joacă un rol important în implementarea cerințelor legale BFSG. Implementarea cerințelor de accesibilitate depinde de respectarea normelor și directivelor tehnice, cum ar fi WCAG sau normele armonizate ale UE. Anumite produse sunt supuse de asemenea obligației de marcare CE, care documentează respectarea cerințelor de accesibilitate și siguranță. Există oferte pentru promovarea accesibilității, cum ar fi programe de finanțare pe perioadă limitată care sprijină companiile în implementare. În principiu, totul și toate trebuie să fie proiectate accesibil pentru a îndeplini obiectivele BFSG. Întreprinderile mici cu cel mult 2 milioane de euro cifră de afaceri anuală și mai puțin de zece angajați sunt exceptate de la reglementările BFSG. În ceea ce privește serviciile oferite, sunt exceptate de la reglementări.

Accesibilitatea produselor

BFSG reglementează în detaliu modul de implementare a accesibilității în practică. Fiecare produs este obligat să poarte marcajul CE, care confirmă respectarea cerințelor de accesibilitate și siguranță a produsului și controlul din partea autorităților de supraveghere a pieței. Respectarea normelor și directivelor tehnice, cum ar fi normele armonizate ale UE sau standardele DIN și ISO, este esențială pentru designul accesibil al produselor. Regulamentul privind Tehnologia Informației Accesibile concretizează cerințele pentru produse și site-uri web digitale și oferă un cadru obligatoriu pentru implementare. Cărțile electronice și dispozitivele de citire trebuie, de exemplu, să ofere funcții precum redarea vocală, dimensiuni adaptabile ale fontului și manuale de utilizare accesibile pentru a asigura accesul pentru toate grupele de utilizatori. De asemenea, videoclipurile de pe paginile web și din ofertele digitale trebuie să fie proiectate accesibil, de exemplu prin subtitrări sau audiodescrieri, așa cum prevede BFSG. Limbajul unui produs sau al unui serviciu trebuie să fie astfel proiectat încât să fie înțeles de persoane cu diferite limitări, de exemplu prin limbaj simplificat sau limbajul semnelor. Producătorii, comercianții și importatorii au obligația de a-și proiecta produsele și serviciile accesibile și de a respecta cerințele legale. Supravegherea respectării acestor obligații este efectuată de autoritățile competente, care pot impune sancțiuni în caz de nerespectare. Cadrul legal al BFSG subliniază importanța respectării normelor tehnice și responsabilitatea tuturor actorilor de-a lungul lanțului de valoare adăugată. Serviciile bancare, cum ar fi online banking-ul, bancomatele sau aplicațiile financiare, sunt, de asemenea, supuse cerințelor privind accesibilitatea și trebuie să fie accesibile pentru toate grupele de utilizatori. Există, de asemenea, oferte, precum programe de finanțare pentru sprijinirea proiectării accesibile a produselor, de exemplu de la Aktion Mensch. Grupul țintă include consumatori și consumatoare care trebuie să fie protejați prin produse și servicii accesibile. În principiu, totul și toate trebuie să fie proiectate accesibil în conformitate cu cerințele legale.

Aceasta se bazează pe standarde internaționale stabilite și pe principiile designului accesibil: produsele și serviciile trebuie să fie perceptibile, operabile, înțelese și robuste. Pentru produse, aceasta înseamnă, de exemplu, că terminalele de autoservire, cum ar fi bancomatele sau automatele de bilete, trebuie să aibă opțiuni de operare bazate pe voce, elemente tactile și contraste vizuale. De asemenea, smartphone-urile, computerele sau sistemele de operare trebuie să fie proiectate astfel încât să poată fi utilizate și de persoane cu deficiențe de vedere, auz sau mobilitate.

Sectorul B2B și comerțul electronic

În domeniul comerțului electronic, BFSG se aplică exclusiv produselor și serviciilor adresate consumatorilor (sectorul B2C). Serviciile oferite exclusiv în sectorul B2B nu sunt supuse reglementărilor BFSG. Aceasta înseamnă că, dacă companiile își distribuie produsele sau serviciile exclusiv altor companii, sunt exceptate de la cerințele legii. Totuși, dacă consumatorii sunt singura opțiune de a accesa un serviciu, BFSG se aplică și aici. Prin urmare, companiile ar trebui să clarifice în condițiile contractuale dacă ofertele sunt destinate exclusiv antreprenorilor, pentru a evita neînțelegeri și aplicarea nedorită a BFSG. Astfel, în domeniul comerțului electronic, este esențial să se definească clar grupul țintă pentru propriile produse și servicii.

Design accesibil pentru magazine online și site-uri web

În domeniul serviciilor, legea obligă furnizorii să își proiecteze ofertele digitale accesibil. Aceasta se referă la magazinele online care trebuie să fie proiectate accesibil conform BFSG, mai ales în ceea ce privește încheierea contractelor și respectarea direcțiilor WCAG. De asemenea, orice site web care oferă produse sau servicii este supus cerințelor de accesibilitate, cu respectarea cerințelor tehnice și legale. Este esențial ca toate paginile și sectoarele delimitabile ale unui site web, cum ar fi paginile de informare sau secțiunea de checkout a unui magazin online, să fie proiectate accesibil. Conform BFSG, videoclipurile trebuie să fie prevăzute cu subtitrări, audiodescrieri sau alte elemente accesibile, dacă acesteau fost publicate după anumite date limită. Limbajul joacă un rol central: limbajul simplificat, limbajul semnelor și formatele ușor de înțeles sunt esențiale pentru a face ofertele digitale accesibile pentru toți utilizatorii. Regulamentul privind Tehnologia Informației Accesibile concretizează cerințele legislative BFSG și face referire la norme și direcții tehnice, cum ar fi standardele EN sau ISO, care servesc drept reper pentru implementarea cerințelor de accesibilitate. Programele de finanțare, cum ar fi oferta de la Aktion Mensch, sprijină financiar companiile în proiectarea accesibilă a ofertelor lor digitale. În principiu, orice este sub incidența cerințelor legale trebuie să fie proiectat complet sau cel puțin parțial accesibil, pentru a se conforma tuturor cerințelor legale. Grupul țintă include în mod special consumatori și consumatoare care sunt protejați și vizați prin ofertele online accesibile.

Site-urile web și aplicațiile mobile trebuie să fie, printre altele, navigabile cu tastatura, să fie echipate cu alternative textuale pentru imagini și să fie accesibile chiar și pentru cititoare de ecran. Videoclipurile trebuie să fie prevăzute cu subtitrări sau audiodescrieri. De asemenea, există o obligație de informare: companiile trebuie să informeze clar și înțelesiv despre caracteristicile accesibile ale produselor și serviciilor lor.

Obligația de dovadă a companiilor

Un element central al BFSG este evaluarea conformității. Companiile ca actori economici sunt obligate, în cadrul legal al BFSG, să demonstreze că produsele și serviciile lor îndeplinesc cerințele legale. Marcajul CE joacă un rol central, deoarece documentează îndeplinirea cerințelor de accesibilitate și a normelor de siguranță a produselor. Respectarea normelor și directivelor relevante, cum ar fi normele armonizate ale UE, standardele DIN sau ISO, este considerată ca dovadă a conformității cu cerințele legale. De asemenea, Regulamentul privind Tehnologia Informației Accesibile trebuie avut în vedere în cadrul obligației de dovadă, deoarece reglementează cerințele tehnice pentru ofertele digitale. Producătorii, comercianții și importatorii au obligația de a îndeplini sarcinile de documentare și dovadă conform BFSG. Acest lucru poate fi realizat prin proceduri interne de testare sau printr-o entitate externă. Producătorii sunt obligați să emită o așa-numită declarație de conformitate cu UE și să aplice marcajul CE. Respectarea este controlată.

Implementare și control

Responsabilitatea pentru implementarea BFSG revine actorilor economici care oferă produse sau servicii pe piață. Aceștia trebuie să se asigure că ofertele lor corespund cerințelor de accesibilitate. Respectarea acestor cerințe este monitorizată de autoritățile competente, care efectuează controale periodice și pot interveni în caz de nerespectare. Companiile care încalcă BFSG se confruntă cu avertismente, interdicții de distribuție sau amenzi de până la 100.000 de euro. Prin urmare, este esențial pentru toți furnizorii de produse și servicii să implementeze cu atenție cerințele legale și să verifice constant accesibilitatea ofertelor lor.

Necesitatea de acțiune a companiilor

Există o necesitate de acțiune pentru companii. Implementarea Directivei (UE) 2019/882 constituie baza Legii privind Îmbunătățirea Accesibilității (BFSG), care transpune cerințele Actului European privind Accesibilitatea ca cadru legal în legislația națională. Companiile poartă responsabilitatea ca actor economic, în cadrul BFSG, de a-și proiecta ofertele digitale accesibile și de a respecta cerințele legale. Biroul Federal pentru Accesibilitate oferă consiliere și sprijin în implementarea directivei, precum și în designul accesibil al site-urilor web și serviciilor digitale. Există diverse oferte, cum ar fi programe de finanțare pentru sprijin financiar, care pot fi utilizate de companii pentru implementarea accesibilității. Întrebările frecvente (FAQ) și ofertele informative ajută companiile să clarifice întrebări centrale legate de lege și să primească suport practic.

Producătorii trebuie să-și adapteze procesele de dezvoltare și să ia în considerare accesibilitatea de la început. Ofertele digitale, în special site-urile web și aplicațiile, trebuie revizuite din punct de vedere tehnic și vizual pentru a îndeplini cerințele. Aceasta include îmbunătățirea experienței utilizatorului, integrarea tehnologiilor asistive și prezentarea accesibilă a conținutului.

De asemenea, companiile trebuie să creeze documentații adecvate și dovezi despre accesibilitatea ofertelor lor și să stea la dispoziția autorităților competente la cerere. Solicitarea și implementarea feedback-ului utilizatorului fac parte, de asemenea, din cerințele legii, deoarece persoanele afectate au dreptul de a sesiza barierele și de a solicita corecturi corespunzătoare.

Reglementări de tranziție în BFSG

BFSG prevede reglementări de tranziție: produsele introduse pe piață înainte de 28 iunie 2025 pot fi încă distribuite până pe 28 iunie 2030, chiar dacă nu respectă noile cerințe. Pentru noile produse și servicii, legea se aplică imediat de la intrarea în vigoare. În caz de încălcare a cerințelor legale, pot fi impuse amenzi și măsuri administrative. De asemenea, există riscul de daune de imagine și conflicte legale, de exemplu, prin procese din cauza discriminării.

BFSG: Cerințe și oportunități

BFSG nu doar impune noi cerințe asupra companiilor, ci deschide în același timp și oportunități: produsele și serviciile accesibile ajung nu doar la persoane cu dizabilități, ci și la o piață în creștere a utilizatorilor mai în vârstă. Implementarea Directivei (UE) 2019/882 constituie baza BFSG și integrează cerințele Actului European privind Accesibilitatea ca cadru legal pentru cerințele de accesibilitate în legislația națională. Biroul Federal pentru Accesibilitate oferă consiliere și sprijin pentru companiile care doresc să-și facă ofertele digitale accesibile. Există oferte speciale, cum ar fi programele de finanțare și suport financiar, care pot fi utilizate de companii pentru implementarea accesibilității. Întrebările frecvente (FAQ) și ofertele informative ajută responsabilul de companie să clarifice întrebările esențiale legate de implementare. Ca actor economic, fiecare companie este responsabilă, în cadrul BFSG, pentru respectarea cerințelor legale și asigurarea accesibilității produselor și serviciilor sale. Cine reacționează timpuriu la noile cerințe, nu doar că își îmbunătățește conformitatea legală, ci și experiența utilizatorului și acoperirea ofertelor sale. Companiile ar trebui să se pregătească cât mai curând posibil pentru noile reglementări, dat fiind că, în caz de încălcare, sunt posibile sancțiuni.

Ca firmă de avocatură experimentată în drept economic MTR Legal Rechtsanwälte vă stă la dispoziție ca punct de contact.

Nu ezitați să luați legătura cu noi!

Concluzie și viitor

Legea privind consolidarea accesibilității marchează un pas semnificativ spre îmbunătățirea accesibilității produselor și serviciilor în Germania. Ea definește cerințe clare de accesibilitate și obligă toți operatorii economici să își adapteze ofertele în consecință. Implementarea BFSG pune multe companii în fața unor noi provocări, dar deschide și oportunități de a dezvolta produse și servicii inovatoare și accesibile. În viitor, legea va fi dezvoltată și adaptată la nevoile persoanelor cu dizabilități pentru a promova o societate incluzivă. Companiile și organizațiile sunt sfătuite să se familiarizeze din timp cu cerințele BFSG și să ia măsuri specifice pentru a îmbunătăți accesibilitatea produselor și serviciilor lor. Astfel, ele nu contribuie doar la participarea socială, ci își consolidează și poziția pe piață.

Notificarea privind protecția datelor este un instrument esențial în legislația privind protecția datelor pentru a asigura respectarea Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR). De la intrarea în vigoare a GDPR în anul 2018, companiile și organizațiile sunt obligate să manifeste cea mai mare atenție în procesarea datelor cu caracter personal. Dacă se produce o încălcare a acestor prevederi – de exemplu, prin informarea insuficientă a utilizatorilor sau printr-o procesare neautorizată a datelor – se poate emite o notificare. Aceasta poate fi inițiată nu doar de autoritățile de protecție a datelor, ci și de concurenți, asociații de protecție a consumatorilor sau chiar de persoanele afectate. Scopul unei notificări privind protecția datelor este de a determina compania să înceteze încălcarea protecției datelor și să respecte drepturile de protecție a datelor. Pentru companii, aceasta înseamnă că trebuie să-și revizuiască regulat procesele și modul în care gestionează datele cu caracter personal pentru a evita notificările și posibilele acțiuni ulterioare.

Fundamente legale

Bazele legale pentru notificările în domeniul protecției datelor sunt regăsite în principal în GDPR, precum și în legea împotriva concurenței neloiale (UWG). GDPR reglementează detaliat modul în care datele cu caracter personal pot fi colectate, stocate și procesate. Încălcările acestor reglementări – precum o procesare neautorizată sau lipsa transparenței – pot fi urmărite nu doar de autoritățile de protecție a datelor, ci și în contextul legislației concurențiale. UWG protejează concurența împotriva practicilor comerciale neloiale și prevede că o încălcare a protecției datelor poate fi considerată și o încălcare a UWG, dacă astfel o companie obține un avantaj necorespunzător. Astfel, notificările pentru încălcări ale protecției datelor pot fi emise atât pe baza GDPR, cât și a UWG. Companiile ar trebui, prin urmare, să se asigure că respectă strict cerințele legale privind procesarea datelor cu caracter personal pentru a evita notificările și alte consecințe legale.

Concurenții pot notifica – hotărârile BGH I ZR 186/17 / I ZR 222/19 / I ZR 223/19

Concurenții și asociațiile de protecție a consumatorilor pot notifica încălcările protecției datelor de către companii; aici instanțele au un rol central în decizia asupra notificărilor privind încălcările protecției datelor. Curtea Supremă de Justiție a decis aceasta în mai multe hotărâri din 27 martie 2025 (cazurile I ZR 186/17, I ZR 222/19, I ZR 223/19). Diferite instanțe au decis în trecut în mod diferit cu privire la competența de notificare în cazul încălcărilor protecției datelor. Numărul mare de cazuri de încălcări ale protecției datelor arată relevanța practică a acestui subiect. Hotărârea actuală a BGH clarifică faptul că și concurenții și asociațiile de consumatori pot acționa. Hotărârile BGH din martie 2025 sunt de mare importanță pentru practica notificării, deoarece permit urmărirea încălcărilor protecției datelor de către asociațiile de consumatori și concurenți în fața instanțelor civile. O notificare GDPR este o formă specifică de notificare care se referă la încălcări ale Regulamentului general privind protecția datelor și se distinge de alte notificări prin referința sa la protecția datelor. Centrul de protecție a consumatorului joacă un rol important în aplicarea drepturilor de protecție a datelor. Asociațiile de consumatori sunt implicate semnificativ în notificarea încălcărilor protecției datelor. De asemenea, concurenții pot urmări încălcările protecției datelor și pot proteja astfel concurența. Hotărârea BGH are efecte semnificative asupra practicii și evaluării legale a încălcărilor protecției datelor.

Încălcările protecției datelor nu pot fi sancționate doar de autoritățile de supraveghere. Competența decizională a instanțelor în cazul încălcărilor protecției datelor este de o importanță centrală. Așa cum arată deciziile BGH, și concurenții și asociațiile de consumatori pot acționa împotriva încălcărilor. În cadrul unor astfel de proceduri, partea inculpată joacă, de asemenea, un rol important. Pentru companii, aceasta poate avea consecințe semnificative, mai ales în comerțul online și în procesarea datelor sensibile, conform firmei de avocatură MTR Legal Rechtsanwälte, care consultă, printre altele, în dreptul IT și protecția datelor. Încălcările GDPR pot duce la consecințe legale semnificative, mai ales dacă se fac cereri de interdicție. În caz de încălcare repetată a GDPR, se pot aplica sancțiuni mai severe și alte măsuri. Urmărirea încălcărilor protecției datelor se face atât de către instanțe, cât și de asociații. Importanța propoziției 1 și a propoziției 1 Nr. în paragrafele relevante este decisivă pentru clasificarea legală. Problema are o mare importanță pentru dezvoltarea legislației privind protecția datelor și aplicarea drepturilor consumatorilor.

Aplicația de jocuri postează date

În cazul dosarului I ZR 186/17 era vorba despre un așa-numit „centru de aplicații” într-o rețea socială în care furnizorii terți ofereau jocuri. Centrul de aplicații servește ca platformă centrală pe care sunt oferite diverse aplicații terțe. În centrul de aplicații, jocurile online joacă un rol semnificativ, deoarece ele constituie o mare parte din ofertă. Prin utilizarea aplicației se pot procesa și date cu caracter personal precum adresa ta de e-mail. Înainte ca un utilizator să poată începe un joc, i s-a afișat că aplicația primește anumite permisiuni, de ex. pentru a posta mesaje de stare. Aceste indicații însă erau vagi și nu informau despre ce date specifice au fost procesate, cine erau destinatarii și în ce scop s-a făcut aceasta. Împotriva situației a acționat cu succes Asociația centrală a centrelor de protecție a consumatorului ale landurilor.

BGH a clarificat că o astfel de informare neclară și generalizată nu îndeplinește cerințele Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR). Chiar și la colectarea datelor de către aplicație, utilizatorii trebuie să fie informați complet. Și volumul datelor colectate și procesate trebuie să fie prezentat transparent. Formularea juridic sigură a scopurilor de utilizare în declarația de confidențialitate este deosebit de importantă. Obligațiile de informare conform art. 12 și 13 GDPR cer o informare clară, precisă și inteligibilă a persoanelor vizate. Deoarece aceste cerințe ale GDPR reglementează în același timp și comportamentul pe piață în sensul legislației concurențiale (§ 3a UWG), neglijarea constituie o încălcare a concurenței. Prin urmare, concurenții sau asociațiile calificate de protecție a consumatorilor pot acționa civil împotriva acestor încălcări ale protecției datelor, potrivit BGH. Acest lucru este valabil indiferent dacă un utilizator s-a plâns.

Farmaciștii vând medicamente pe internet

Întrebări similare au fost tratate în procedurile cu numerele de dosar I ZR 222/19 și I ZR 223/19. Aici, două farmacii au vândut medicamente prin platforma Amazon. În acest proces, au fost prelucrate date cu caracter personal ale clienților, incluzând și date despre sănătate, cum ar fi numele, adresa sau medicamentele comandate împreună cu informații despre personalizarea lor. Colectarea acestor date despre sănătate de către farmacii a fost subiectul central al procedurilor. Au existat numeroase cazuri de încălcări ale protecției datelor în domeniul farmaciilor, care au devenit relevante în acest context. Alți farmaciști au acționat împotriva situației. Și aceste acțiuni au avut succes: BGH a clarificat că datele de comandă, în sensul art. 9 alin. 1 GDPR, sunt considerate date despre sănătate. Acest lucru era valabil chiar dacă medicamentele nu erau cu prescripție. Datele pot fi prelucrate doar dacă există un consimțământ explicit al clienților, lucru pe care farmaciștii nu l-au obținut.

BGH a confirmat evaluarea Curții de Justiție a Uniunii Europene că datele privind sănătatea sunt prezente deja atunci când se pot face inferențe din comandă asupra stării de sănătate sau a medicației. În cadrul procedurilor, inculpatul a jucat un rol central, deoarece era responsabil pentru prelucrarea datelor. A fost subliniată în mod special importanța protecției persoanelor afectate în cazul prelucrării datelor despre sănătate. Și aici BGH a văzut o încălcare a concurenței. Art. 9 alin. 1 GDPR este o reglementare a comportamentului pe piață în sensul § 3a UWG, astfel încât încălcarea acestei dispoziții poate fi urmărită de un concurent printr-o acțiune de concurență în fața instanțelor civile, așa susțin judecătorii din Karlsruhe. Importanța propoziției 1 și a propoziției 1 Nr. în paragrafele relevante a fost subliniată în mod expres.

GDPR, de asemenea, relevant din punct de vedere concurențial

Hotărârile arată că reglementările GDPR – și aici în special obligațiile de informare și dispozițiile privind consimțământul – sunt relevante și din punct de vedere concurențial. În anumite circumstanțe, câștigurile obținute prin încălcări ale protecției datelor pot fi retrase; aceasta este în legătură cu amenzile și alte măsuri punitive care pot fi impuse conform Regulamentului general privind protecția datelor și a legii. Companiile care procesează date cu caracter personal sau sensibile fără o informare suficientă sau fără un consimțământ valabil acționează împotriva concurenței. Nu doar autoritățile de protecție a datelor, ci și concurenții sau asociațiile de interese calificate pot acționa împotriva unor astfel de încălcări. Astfel, BGH a extins semnificativ domeniul de aplicare al legislației concurențiale. Companiile care încalcă dispozițiile privind protecția datelor pot fi afectate nu doar de amenzi impuse de autoritățile de protecție a datelor, ci și de notificări plătibile și acțiuni de interdicție de către concurenți și asociații de protecție a consumatorilor.

Companiile sunt bine sfătuite

Companiile sunt, prin urmare, bine sfătuite să-și verifice și să-și îndeplinească cu exactitate obligațiile de informare. Aceasta include faptul că utilizatorii sunt informați transparent, înțeles și complet despre ce date sunt procesate și în ce scop, pe ce bază legală se întâmplă acest lucru, cine sunt destinatarii și ce drepturi au persoanele vizate. De asemenea, trebuie obținut și documentat un consimțământ explicit înainte de prelucrarea datelor sensibile – cum ar fi datele despre sănătate. Clauzele generale sau ascunse nu sunt suficiente.

Piețele online și protecția datelor

Piețele online precum Amazon Marketplace nu mai pot fi separate de comerțul electronic modern. Dar exact aici respectarea protecției datelor este de o importanță deosebită. Furnizorii care activează pe astfel de platforme trebuie să respecte cerințele stricte ale GDPR la procesarea datelor clienților – de exemplu, nume, adrese sau date de comandă. Hotărârile BGH în procedurile I ZR 186/17, I ZR 222/19 și I ZR 223/19 au clarificat că încălcările GDPR – precum procesarea datelor despre sănătate fără consimțământul explicit al clienților – pot avea nu doar consecințe de protecție a datelor, ci și de concurență. Notificările de către concurenți sau asociațiile de protecție a consumatorilor sunt posibile în astfel de cazuri și pot avea consecințe semnificative pentru companii. Hotărârile Curții Supreme subliniază că respectarea protecției datelor pe piețele online nu este doar o chestiune de conformitate, ci și de concurență.

Consecințele unei notificări

O notificare privind protecția datelor poate avea consecințe de anvergură pentru companii. Pe lângă obligația de a înceta imediat prelucrarea datelor cu caracter personal contestate, în cazul unei încălcări continue, pot urma amenzi sau penalități severe. GDPR prevede pentru aceasta sume de până la 20 de milioane de euro sau 4 % din cifra de afaceri anuală mondială – în funcție de suma care este mai mare. În plus, o notificare poate afecta durabil reputația unei companii, deoarece o încălcare a protecției datelor este percepută de clienți și public ca o încălcare gravă a încrederii. Companiile ar trebui, prin urmare, nu doar din motive legale, ci și reputaționale, să acorde cea mai mare importanță respectării dispozițiilor privind protecția datelor.

Apărarea împotriva notificărilor

Pentru a se apăra eficient împotriva notificărilor în domeniul protecției datelor, companiile ar trebui să își revizuiască regulat practicile de protecție a datelor și să le adapteze la cerințele actuale ale GDPR. Aceasta include în mod special crearea unei declarații de confidențialitate transparente și complete, obținerea consimțămintelor explicite pentru prelucrarea datelor sensibile, precum și implementarea măsurilor tehnice și organizatorice pentru protecția datelor. În cazul unei notificări, este recomandabil să reacționeze rapid și să solicite consilierea juridică pentru a-și proteja cât mai bine interesele. Prin acțiuni proactive și respectarea consecventă a prevederilor privind protecția datelor, companiile pot reduce semnificativ riscul de notificări și de alte acțiuni legale.

MTR Legal Rechtsanwälte oferă consultanță cu privire la protecția datelor, GDPR și alte teme din dreptul IT.

Vă rugăm să contactați-ne !

Prin Legea de întărire a locației juridice, Germania a făcut un pas semnificativ către modernizarea sistemului său judiciar. Legea, cunoscută oficial ca Legea de întărire a locației juridice a Germaniei prin introducerea instanțelor comerciale și a limbii engleze ca limbă de judecată în jurisdicția civilă, urmărește să consolideze sustenabil poziția Germania ca locație juridice în competiția internațională. În centrul atenției se află crearea instanțelor comerciale specializate, axate pe litigii complexe de drept economic și care astfel răspund în mod specific nevoilor companiilor internaționale.

Un element central al legii este posibilitatea desfășurării procedurilor în limba engleză. În acest fel, este semnificativ redus pragul pentru ca companiile străine să își exercite drepturile în fața instanțelor germane. Introducerea instanțelor comerciale și alegerea limbii engleze ca limbă de judecată contribuie la creșterea eficienței și calității justiției și poziționează Germania ca o locație juridică atractivă pentru companiile și investitorii internaționali. Prin aceste inovații, jurisdicția civilă este pregătită pentru provocările unei economii globalizate și poziția economică a Germaniei este întărită în mod sustenabil.

Fundamente legale

Fundamentele legale pentru crearea instanțelor comerciale se găsesc în Legea de întărire a locației juridice, bazată pe Legea de organizare judiciară și Codul de procedură civilă. Legea împuternicește statele federale să înființeze instanțe comerciale specializate la curțile de apel, care sunt competente pentru litigii economice cu o valoare litigioasă de cel puțin 500.000 de euro. Este necesar ca părțile să convină asupra competenței instanței comerciale. O caracteristică specială este posibilitatea de a desfășura întregul proces în limba engleză, ceea ce reprezintă un avantaj semnificativ în special pentru părțile internaționale.

Deciziile instanțelor comerciale pot fi contestate la Curtea Federală de Justiție, ceea ce oferă o securitate juridică suplimentară pentru companiile implicate. În plus, legea conține reglementări speciale pentru protecția secretelor comerciale, pentru a asigura confidențialitatea informațiilor sensibile ale companiilor pe parcursul procedurilor. Cu aceste reglementări, Legea de întărire a locației juridice setează noi standarde pentru tratarea litigiilor economice în Germania și întărește poziția locației juridice în comparația internațională.

Soluții eficiente pentru litigii internaționale

Așa-numita Lege de întărire a locației juridice a intrat în vigoare la 1 aprilie 2025. Astfel, statele federale pot înființa noi instanțe care se specializează în litigii economice internaționale. Acest lucru este menit să întărească poziția Germania ca locație juridică.

Într-o economie globalizată, disputele juridice complexe între companii din diferite țări sunt inevitabile. Soluțiile rapide, de încredere și orientate către afaceri sunt deosebit de solicitate aici. Chiar în acest punct intervin instanțele comerciale, potrivit firmei de avocatură economico-juridică MTR Legal Rechtsanwälte . Camere de comerț specializate se concentrează pe mari litigii de drept economic și dețin un rol important în desfășurarea procesului.

Instanțe comerciale pentru disputele în drept economic

Instanțele comerciale sunt instanțe sau camere speciale care se ocupă exclusiv cu litigii economice. Spre deosebire de instanțele civile clasice, ele oferă proceduri adaptate nevoilor companiilor internaționale. Acestea includ, de obicei, termene de proces mai scurte, echipe de judecători specializați cu experiență extinsă în litigii contractuale internaționale și în dreptul comercial.

Instanțele comerciale sunt competente pentru litigiile de drept economic cu o valoare litigioasă de cel puțin 500.000 de euro, cu condiția ca părțile să fi convenit asupra competenței lor. Judecătorii de la instanțele comerciale aduc expertiza lor din diferite domenii juridice. O caracteristică specială este că procedurile pot fi desfășurate integral în limba engleză, la cerere. Un aspect care reprezintă un avantaj semnificativ în special pentru litigiile între companii internaționale. De asemenea, judecătorii sunt specializați în chestiuni de drept economic complex.

Protecția secretelor comerciale

Un obiectiv central al Legii de întărire a locației juridice este protecția cuprinzătoare a secretelor comerciale în cadrul procedurilor judiciare. În special în cazul disputelor economice complexe, cum sunt cele discutate în fața instanțelor comerciale, confidențialitatea datelor companiei sensibile este de o importanță crucială. Legea prevede ca părțile să poată solicita clasificarea anumitor informații ca fiind confidențiale. Instanța poate apoi emite dispoziții specifice pentru protejarea acestor secrete comerciale, pentru a preveni divulgarea datelor confidențiale.

Aceste reglementări nu se aplică doar procedurilor în fața instanțelor comerciale, ci tuturor procedurilor economice din Germania. Acest lucru face din Germania o locație juridică și mai atractivă pentru companiile și investitorii internaționali, deoarece acestea se pot baza pe protecția efectivă a secretelor lor comerciale chiar și în cadrul procedurilor judiciare publice. Protecția secretelor comerciale este astfel o componentă importantă pentru întărirea locației juridice a Germaniei și un semnal clar pentru economia internațională că Germania respectă cele mai înalte standarde de confidențialitate și siguranță juridică.

Avantajele instanțelor comerciale

Instanțele comerciale prezintă o serie de avantaje de care părțile pot beneficia:Specializare profesională: Judecătorii de la instanțele comerciale sunt instruiți și experimentați în chestiuni economice complexe. Astfel se asigură că conexiunile economice sunt rapid înțelese și corect evaluate din perspectivă juridică. Pentru companii, acest lucru înseamnă un risc mai mic de decizii eronate din cauza lipsei de expertiză economică.Limbă de procedură engleză: Procedurile pot fi realizate integral în engleză. Astfel se elimină traducerea voluminoasă a documentelor și declarațiilor. Pentru toți cei implicați, acest lucru înseamnă un câștig vizibil în eficiență.Proceduri mai rapide: Instanțele comerciale acordă importanță derulării rapide a procedurilor. Adesea există termene fixe pentru documente și audieri. Astfel, procesele care ar dura ani în cadrul procedurilor clasice pot fi încheiate mult mai repede.Fiabilitate și recunoaștere internațională: Hotărârile instanțelor germane – și astfel și ale instanțelor comerciale – se bucură de o recunoaștere ridicată la nivel internațional. Acesta înseamnă că deciziile pot fi recunoscute și executate relativ ușor în multe state. Companiile primesc astfel o bază fiabilă pe care își pot construi relațiile de afaceri.Alternativa la arbitraj: Până acum, pentru multe litigii internaționale, arbitrajul a fost adesea prima alegere. Totuși, arbitrajul nu este întotdeauna mai transparent decât procedurile judiciare de stat. Instanțele comerciale oferă aici o alternativă atractivă. Ele sunt publice, dar totuși flexibile și orientate spre afaceri.

Camere Comerciale la tribunalele regionale

Crearea instanțelor comerciale este sarcina statelor federale, fiind prevăzut un singur tribunal comercial în fiecare stat federal. În plus, ar trebui înființate așa-numitele Camere Comerciale la tribunalele regionale. De asemenea, la Camerele Comerciale pot fi negociate litigii juridice între companii internaționale. Asemenea instanțelor comerciale, procedura poate fi condusă în engleză la cererea părților. Judecătorii au cunoștințe speciale în drept internațional economic și adesea experiență în arbitrajul internațional.

Întărirea locației juridice a Germaniei

Instanțele comerciale ar trebui să poziționeze Germania ca o locație atractivă pentru soluționarea internațională a disputelor. Întreprinderile ar trebui să beneficieze de un sistem judiciar specializat, eficient și orientat internațional. Mai ales într-o perioadă în care relațiile comerciale transfrontaliere devin din ce în ce mai importante, instanțele comerciale oferă un răspuns modern la nevoile economiei globale.

Prin urmare, pentru companiile internaționale, merită să arunce o privire asupra acestei opțiuni de soluționare a conflictelor – fie pentru a pregăti un contract, fie pentru a soluționa un conflict existent. Totuși, se ridică întrebarea dacă, în cazul individual, negocierea la un tribunal regional sau la un arbitraj reprezintă alegerea mai bună. Acest lucru ar trebui luat în considerare și în acordurile de jurisdicție.

MTR Legal Rechtsanwälte oferă consiliere în probleme de desfășurare a proceselor în dreptul economic.

Luați legătura cu noi pentru a stabili un contact!

În comerțul internațional între companii, adică în sectorul B2B, nu este întotdeauna evident la prima vedere ce legislație națională se aplică unui contract. Mai ales când partenerii de afaceri sunt din țări diferite, se pune problema ce lege se aplică în caz de dispută sau interpretare a contractului.

Diferite sisteme juridice naționale pot duce la diferențe semnificative, de exemplu în ceea ce privește drepturile de garanție, termenele, responsabilitatea sau sarcina probei. Prin urmare, problema legii aplicabile este de o importanță centrală pentru orice contract transfrontalier, conform MTR Legal Rechtsanwälte, care oferă consiliere inclusiv în dreptul comercial internațional.

Alegerea legii în dreptul comercial internațional: libertate contractuală în comerțul B2B

În principiu, în comerțul internațional B2B, există libertate contractuală. Aceasta înseamnă că părțile contractante au posibilitatea de a determina ele însele ce legislație națională se va aplica contractului lor. Părțile pot alege legea aplicabilă, care este un element central al dreptului internațional privat. Această decizie se ia în practică prin diverse clauze, în special clauze de alegere a legii, în contract. Astfel de clauze ar putea suna, de exemplu: „Se aplică legea germană”. Dacă se încheie un astfel de acord, acesta este obligatoriu pentru instanțele din majoritatea statelor. Condiția este ca clauzele să fie formulate clar și fără echivoc. Astfel, părțile își pot crea un mediu juridic familiar și previzibil, în care relația lor contractuală este evaluată juridic, adică relația respectivă servește ca obiect al evaluării juridice.

Dacă părțile nu au făcut o alegere expresă a legii, în cadrul Uniunii Europene, Regulamentul Roma I reglementează ce lege este aplicabilă. Acesta prevede că legea aplicabilă este determinată, în principiu, de reședința obișnuită, adică sediul, părții care prestează caracteristic contractului. La contractele de vânzare, aceasta este de obicei vânzătorul, iar la contractele de servicii, prestatorul de servicii. Totuși, dacă există o legătură evident mai strânsă cu un alt stat, de exemplu, pentru că livrarea și implementarea se realizează exclusiv într-o anumită țară, se poate aplica, în mod excepțional, legea acestuia.

Introducere în dreptul internațional al achizițiilor

Dreptul internațional al achizițiilor constituie fundamentul pentru comerțul transfrontalier de mărfuri și este un element central al dreptului comercial. Acesta reglementează conform căror norme se încheie contractele de vânzare între companii din diferite state. Printre cele mai importante sisteme juridice se numără dreptul de achiziții ONU (CISG), Regulamentul Roma I, precum și legi naționale precum Codul german al Comerțului (HGB) și Codul Civil (BGB). Alegerea legii aplicabile este deosebit de importantă, deoarece determină în mod semnificativ ce drepturi și obligații au părțile contractante în cadrul contractului de vânzare. Tocmai în comerțul internațional este, prin urmare, esențial să se examineze cu atenție clauzele de alegere a legii din termenii și condițiile generale (AGB). Doar astfel companiile pot asigura că înțeleg regulile aplicabile lor și importanța fiecărei ordini juridice și își pot proteja în mod optim interesele în comerțul internațional.

Încheierea contractului și Condițiile generale de afaceri (AGB)

Încheierea unui contract de vânzare în comerțul internațional este pasul decisiv în care părțile contractante stabilesc condițiile esențiale ale afacerii lor. Acestea includ în special prețul de cumpărare, condițiile de livrare și plată, precum și alte reglementări centrale. Condițiile generale de afaceri (AGB) joacă un rol semnificativ, deoarece adesea reglementează în detaliu drepturile și obligațiile părților contractante și influențează în mod semnificativ structura contractului. Este important pentru ambele părți să examineze cu atenție AGB înainte de încheierea contractului și să se asigure că sunt clar și inteligibil formulate. O atenție deosebită trebuie acordată clauzelor de alegere a legii, deoarece acestea determină ce sistem juridic se aplică contractului. Doar dacă părțile contractante cunosc sistemul juridic ales și regulile acestuia, își pot exercita eficient drepturile în cadrul contractului de vânzare și pot minimiza riscurile juridice.

Dreptul de vânzare ONU în peste 90 de state

Un aspect special al cumpărării internaționale de mărfuri este Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri (CISG), pe scurt dreptul de achiziții ONU. Acest acord se aplică în peste 90 de state din întreaga lume, inclusiv mulți parteneri comerciali importanți precum Germania, Austria, Elveția, Franța, SUA sau China. Dreptul de achiziții ONU se aplică automat dacă două companii din state contractante încheie un contract de cumpărare transfrontalier pentru bunuri mobile, cu condiția ca părțile să nu fi exclus în mod expres aplicabilitatea acestuia. Un stat contractant în sensul dreptului de achiziții ONU este orice stat care a ratificat CISG și este astfel obligat de reglementările sale. Semnificația contractului de vânzare în cadrul dreptului de achiziții ONU constă în faptul că acesta creează bazele juridice pentru livrările internaționale de mărfuri între companii din diferite state contractante. Acest lucru este mai frecvent, deoarece dreptul de achiziții ONU diferă în anumite puncte de dreptul național și există uneori incertitudini cu privire la faptul dacă corespunde cu adevărat intereselor proprii.

Dacă dreptul de achiziții ONU nu este exclus, acesta se aplică direct în relația dintre companiile din statele contractante implicate. Acest lucru este valabil chiar dacă părțile au convenit în contractul lor, de exemplu, doar „legea germană” sau „legea franceză”. Între dreptul german al achizițiilor și dreptul de achiziții ONU există uneori diferențe semnificative, în special în ceea ce privește garanțiile și executarea contractului, astfel că alegerea dreptului german în comparație cu dreptul de achiziții ONU poate fi deosebit de importantă pentru companii. Prin urmare, este deosebit de important ca companiile să acorde atenție în privința aplicabilității sau nu a dreptului de achiziții ONU atunci când își întocmesc contractele.

Obligațiile vânzătorului și cumpărătorului

În dreptul internațional al achizițiilor, obligațiile vânzătorului și cumpărătorului sunt clar definite. Vânzătorul este obligat să livreze în mod corespunzător marfa convenită, să furnizeze documentele necesare și să transfere proprietatea asupra mărfii. Cumpărătorul, la rândul său, trebuie să plătească prețul de cumpărare și să primească marfa livrată. Aceste drepturi și obligații fundamentale ale părților contractante sunt stabilite atât în dreptul de achiziții ONU, cât și în majoritatea sistemelor juridice naționale. În practică, este esențial ca părțile contractante să își cunoască exact obligațiile și să le reglementeze clar în contract. AGB ar trebui să descrie clar aceste obligații și să se asigure că nu apar neînțelegeri. Doar astfel părțile își pot exercita în mod eficient drepturile din contractul de vânzare și pot evita conflictele.

Alegerea legii de mare importanță

Alegerea legii poate fi de mare importanță pentru companiile care operează la nivel internațional. Prin urmare, acestea ar trebui să se gândească înainte de încheierea unui contract la legea aplicabilă și la avantajele și dezavantajele pe care le aduce aceasta. O alegere a legii lipsă sau neclară poate duce la incertitudine juridică, interpretări diferite și, în caz de dispută, la procese lungi și costisitoare. Se recomandă, prin urmare, să se integreze o clauză clară de alegere a legii în fiecare contract. De asemenea, întrebarea dacă trebuie sau nu să se aplice dreptul de achiziții ONU ar trebui reglementată în mod expres. Reglementările clare ajută la prevenirea litigiilor și la crearea unei siguranțe juridice. Acest lucru este cu atât mai valabil în relațiile comerciale internaționale, unde trebuie luate în considerare numeroase particularități.

În plus, trebuie verificat și ce tribunal este competent în caz de dispută, deoarece acordul privind competența jurisdicțională poate fi, de asemenea, stabilit în cazul contractelor internaționale. Această chestiune este însă reglementată legal separat de legea aplicabilă și este supusă unor reguli proprii, în special în ceea ce privește competența internațională a instanțelor.

Problema clauzelor contradictorii de alegere a legii

În dreptul internațional al achizițiilor, se poate întâmpla ca AGB ale ambelor părți contractante să conțină clauze de alegere a legii diferite. Această problemă a clauzelor contradictorii de alegere a legii are o mare importanță în practică, deoarece poate duce la incertitudini cu privire la ordinea juridică aplicabilă. Până în prezent, jurisprudența nu a dezvoltat soluții uniforme pentru aceasta, ceea ce crește riscul de dispute. Cu atât mai important este ca părțile contractante să verifice cu atenție clauzele de alegere a legii din AGB și să ajungă pe cât posibil la un acord timpuriu asupra legii aplicabile. O reglementare clară și coordonată ajută la evitarea conflictelor și asigură că ambele părți își cunosc și își pot exercita drepturile și obligațiile din contractul de vânzare.MTR Legal Rechtsanwälte oferă consiliere în dreptul comercial internațional și în alte domenii ale dreptului internațional.Nu ezitați să ne contactați !

În dreptul vamal internațional, bunurile cu utilizare duală joacă un rol special, deoarece pot fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare. Pentru companii, acest subiect este de o importanță centrală, deoarece respectarea reglementărilor legale este esențială pentru desfășurarea exporturilor. Diversele reglementări, cum ar fi reglementarea europeană privind utilizarea duală și reglementările naționale, constituie baza controlului exporturilor în acest domeniu. Baza legală pentru controlul exporturilor de bunuri cu utilizare duală în comerțul internațional rezultă dintr-o varietate de reglementări UE și naționale, precum și din legea comerțului exterior. Prin urmare, pentru exportul bunurilor cu utilizare duală este necesar să se obțină, în multe cazuri, o autorizație. Încălcările obligației de autorizare pot fi dur sancționate.

Chiar și atunci când se are în vedere doar o utilizare civilă, posibilitatea ca produsele, tehnologiile sau software-ul să fie utilizate militar transformă bunurile cu utilizare duală într-un domeniu extrem de sensibil în dreptul exporturilor. Scopul controlului exporturilor este de a preveni proliferarea armelor de distrugere în masă și a bunurilor strategice și de a atinge obiectivele de securitate internațională. Drept urmare, companiile ar trebui să cunoască bine fundamentul reglementărilor legale pentru bunurile cu utilizare duală, pentru a-și îndeplini obligațiile. În consecință, companiile ar trebui să acționeze cu prudență, conform celor susținute de firma de avocatură MTR Legal, care oferă, printre altele, consiliere în dreptul vamal.

Utilizări civile și militare

Bunurile cu utilizare duală pot include, de exemplu, piese și mașini care, deși sunt concepute pentru aviația civilă, pot fi utilizate și în sistemele de arme. De asemenea, mașinile cu utilizare duală sunt supuse controlului exporturilor, în special dacă pot fi utilizate în scopuri militare. Anumite substanțe chimice, care își găsesc utilizarea în medicină sau agricultură, pot fi utilizate și pentru fabricarea armelor chimice. Materialele precum metalele speciale sau materialele compozite sunt alte exemple de bunuri cu utilizare duală, deoarece acestea pot fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare. Software-ul poate avea, de asemenea, posibilitatea unei utilizări duale, de exemplu, pentru protecția datelor și securitatea IT în domeniul civil, fiind, totodată, relevant pentru comunicarea securizată în domeniul militar. Valvele ca și componente tehnice cu utilizare duală sunt, de asemenea, supuse controlului exporturilor. Un CD-Player poate fi considerat un echipament cu potențial de utilizare duală din cauza tehnologiei sale cu laser, deoarece laserele de mare putere pot fi utilizate și militar. Puterea mașinilor sau a componentelor joacă un rol important în evaluarea obligației de control al exportului. Tehnologia este extrem de importantă pentru bunurile cu utilizare duală, deoarece poate fi utilizată atât pentru aplicații civile, cât și militare și, prin urmare, este supusă controlului exporturilor. Mașinile unelte sunt un alt exemplu de bunuri cu utilizare duală, care pot fi supuse obligației de autorizare în cadrul exporturilor. Termenul bun este folosit în cadrul clasificării bunurilor cu utilizare duală pentru a determina natura și scopul utilizării. Tipul de bunuri este crucial pentru obligația de autorizare, deoarece diferite reglementări legale se aplică diferitelor categorii. Bunurile cu utilizare duală sunt produse potrivite atât pentru aplicații civile, cât și militare. Reglementarea bunurilor cu utilizare duală se realizează în contextul UE prin anexe specifice ale reglementării privind utilizarea duală, care stabilesc parametrii tehnici și obligațiile de control. Bunurile cu utilizare duală își găsesc aplicații în diverse domenii, precum industrie, cercetare, medicină sau comunicare.

În Uniunea Europeană, manipularea bunurilor cu utilizare duală este reglementată prin Regulamentul (UE) 2021/821. Acesta creează o bază unitară pentru controlul exporturilor acestor bunuri în cadrul statelor membre. În Germania, reglementările europene sunt completate de Legea comerțului exterior (AWG) și de Ordonanța comerțului exterior (AWV). Printre altele, aceste reglementează că pentru exportul anumitor bunuri cu utilizare duală este necesar să se obțină o autorizație, chiar și atunci când scopul utilizării este exclusiv civil.

Clarificarea obligației de autorizare

Importanța acestor reglementări în domeniul vamal este semnificativă. Companiile care doresc să exporte bunuri cu utilizare duală trebuie să clarifice în prealabil dacă există o obligație de autorizare. Astfel, lista UE a bunurilor cu utilizare duală, care este actualizată regulat, este relevantă. Anexele Regulamentului UE privind utilizarea duală, în special Anexa I și Anexa 1, servesc drept liste centrale pentru clasificarea și încadrarea legală a bunurilor vizate. Aceste liste și clasamentele detaliate definesc parametrii tehnici și scopurile utilizării bunurilor enumerate. Codificările din sistemele vamale sunt decisive la declararea exporturilor, pentru a asigura clasificarea și identificarea corectă a bunurilor cu utilizare duală. Obligațiile de autorizare rezultă din Reglementarea privind utilizarea duală, Reglementarea EG privind utilizarea duală și alte reglementări, unde trebuie luate în considerare diferite tipuri de autorizații de export – naționale, la nivelul UE și generale. Agenția Federală pentru Economie și Controlul Exporturilor (BAFA) este autoritatea competentă din Republica Federativă Germania pentru eliberarea autorizațiilor corespunzătoare. Exporturile de bunuri cu utilizare duală sunt supuse unor proceduri stricte de control, pentru a asigura respectarea obligațiilor legale. În afară de export, și transportul, tranzitul și intermedierea bunurilor cu utilizare duală sunt reglementate în cadrul controlului exportului. Bazele legale sunt constituite din VO, Reglementarea privind utilizarea duală și Reglementarea EG privind utilizarea duală, care sunt actualizate regulat prin modificări și ajustări în desfășurare. Comisia, în special Comisia Europeană, este responsabilă cu revizuirea și actualizarea regulamentului și a anexelor sale. Legea comerțului exterior și diferitele niveluri ale legislației europene și naționale reglementează în mod cuprinzător controlul exporturilor. Exportul de bunuri cu utilizare duală este supus în Republica Federală Germania unei proceduri clare de autorizare. Articolul 3 din Regulamentul UE constituie un regulament central pentru controlul exporturilor. Încălcările reglementărilor privind controlul exportului pot aduce sancțiuni serioase. Controlul exporturilor acoperă numeroase subiecte de mare importanță pentru companii, inclusiv respectarea listelor, obligațiile de autorizare și monitorizarea exporturilor. Termenul bunuri cu utilizare duală desemnează bunurile care pot fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare și, prin urmare, sunt supuse unei clasificări legale și unui control special.

Înainte de efectuarea unui export, companiile exportatoare trebuie să efectueze verificări cuprinzătoare. În primul rând, trebuie să stabilească dacă bunurile afectate figurează pe lista bunurilor. În plus, trebuie să verifice dacă pentru țara de destinație există restricții speciale, de exemplu, în cadrul unui embargou și dacă există indicii concrete că bunurile ar putea fi utilizate în scopuri militare sau critice pentru securitate. Dacă există o astfel de suspiciune sau incertitudine, trebuie solicitată o autorizație. Lipsa acesteia poate avea consecințe juridice grave chiar și în cazul unei încălcări neintenționate.

Bunuri cu utilizare duală nelistate: riscuri și obligații

Bunurile cu utilizare duală nelistate reprezintă o provocare specială pentru companiile exportatoare. Chiar dacă aceste bunuri nu sunt enumerate explicit în anexele regulamentului UE privind utilizarea duală, ele pot fi utilizate totuși în scopuri militare sau alte scopuri sensibile. Tocmai în domeniul controlului exporturilor trebuie manifestată o prudență deosebită, deoarece exportul bunurilor cu utilizare duală neenumerate poate fi supus, de asemenea, obligației de autorizare.

Regulamentul UE privind utilizarea duală prevede, prin clauza de tip Catch-all, că exportul bunurilor care nu sunt pe lista bunurilor cu utilizare duală trebuie, totuși, să fie supus unei autorizații de export dacă sunt destinate unor utilizări critice specifice. Acest lucru se aplică în special cazurilor în care există indicii că bunurile ar putea fi utilizate pentru utilizări finale militare, pentru producerea de arme de distrugere în masă sau pentru alte scopuri relevante din punct de vedere al securității. Regulamentul obligă companiile exportatoare să analizeze cu atenție scopurile utilizării bunurilor lor și să se consulte cu autoritățile competente în caz de îndoială.

Pentru companii, aceasta înseamnă că nu doar trebuie să urmărească bunurile cu utilizare duală listate, ci ar trebui să efectueze o analiză detaliată a riscurilor și în cazul bunurilor nelistate. Agenția Federală pentru Economie și Controlul Exporturilor (BAFA) este punctul central de contact în Germania pentru întrebări privind autorizarea exporturilor și oferă suport în respectarea reglementărilor complexe. Se recomandă să verificați înainte de exportul bunurilor cu utilizare duală nelistate dacă există o obligație de autorizare și, dacă este necesar, să solicitați la timp o autorizație de export.

Respectarea cerințelor UE, a Regulamentului privind utilizarea duală și a reglementărilor naționale este esențială pentru companiile exportatoare pentru a evita încălcările și sancțiunile asociate. Aceia care cunosc și respectă riscurile și obligațiile asociate bunurilor cu utilizare duală nelistate nu protejează doar propria companie împotriva dezavantajelor juridice și economice, ci contribuie și la securitatea internațională.

Sancțiuni severe în caz de încălcare

Se face o distincție între contravenții și infracțiuni. De exemplu, cine exportă din neglijență un bun care necesită autorizație fără autorizația necesară comite o contravenție în sensul § 19 AWG. Aceasta poate fi pedepsită cu o amendă de până la 500.000 de euro. Dacă se comite o încălcare intenționată, de exemplu, prin ocolirea deliberată a unei interdicții de export sau livrarea într-o țară sub embargo, se comite o infracțiune. Aceasta poate fi pedepsită cu o pedeapsă cu închisoarea de până la cinci ani, în cazuri deosebit de grave, de până la cincisprezece ani. Încălcările reglementărilor privind controlul exporturilor de bunuri cu utilizare duală expun, astfel, la penalități severe, care servesc descurajării și asigurării respectării reglementărilor legale.

Pe lângă consecințele penale, există și riscuri economice. Companiile riscă nu doar amenzi și plăți compensatorii mari, ci și pierderea drepturilor de export, includerea pe liste internaționale de sancțiuni, procese civile din partea partenerilor de afaceri și daune grave de imagine. În special în industriile cu activitate internațională, un astfel de incident poate pune în pericol întregul model de afaceri.

Control eficace

Cu atât de important este un control al exporturilor eficient în cadrul companiei. Aceasta include dezvoltarea unui program de conformitate eficient care să asigure că toate exporturile sunt verificate legal și că sunt recunoscute tranzacțiile care necesită autorizare. Angajații ar trebui să fie instruiți regulat și ar trebui să existe un flux de lucru clar stabilit pentru verificarea exporturilor. O documentație clară a tuturor tranzacțiilor de export ajută, în caz de dubiu, să se demonstreze că obligațiile legale au fost respectate.

Cine manipulează bunuri cu utilizare duală poartă o mare responsabilitate atât dintr-o perspectivă legală, cât și etică. Respectarea reglementărilor privind controlul exporturilor nu reprezintă doar o obligație legală, ci servește și securității și stabilității internaționale. Încălcările acestor reguli pot avea, prin urmare, consecințe juridice și economice substanțiale.

MTR Legal consiliază în dreptul vamal și sprijină companiile în comerțul internațional legal cu bunuri cu utilizare duală.

Contactați-ne contactați-ne !

Clauza de neconcurență joacă un rol central în dreptul distribuției. Pentru producători și furnizori, clauza de neconcurență este un instrument important pentru a proteja interesele lor economice față de partenerii lor de distribuție, cum ar fi agenții comerciali, distribuitorii sau francizorii. În special în cazul încetării relațiilor de distribuție, pot apărea dispute legale cu privire la admisibilitatea clauzelor de neconcurență.

Pe lângă clauza de neconcurență legală, în dreptul distribuției, aceasta poate fi, de asemenea, convenită contractual. Și în acest caz, trebuie respectate reglementările legale și limitările, deoarece clauza de neconcurență poate fi nevalidă în caz de încălcare, conform firmei de avocatură MTR Legal, care oferă consultanță și în dreptul comercial și al distribuției.

Clauza legală de neconcurență pentru agenți comerciali

Clauza legală de neconcurență pentru agenții comerciali este reglementată de § 86 alin. 1 HGB. Conform acesteia, ei trebuie să protejeze interesele companiei conform legii. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că ei nu pot desfășura activități concurente fără acordul antreprenorului pe durata relației contractuale. Un factor esențial este dacă există o situație de concurență efectivă între companii.

O clauză de neconcurență convenită contractual poate fi aplicabilă și altor parteneri de distribuție, cum ar fi distribuitorii sau francizorii. Cu toate acestea, este necesară o reglementare contractuală individuală. În special clauzele de neconcurență post-contractuale trebuie să respecte limitările legale.

Distribuitori și francizori

Reglementările privind agenții comerciali nu se aplică direct distribuitorilor. Din relația de încredere se pot manifesta așa-numitele „obligații accesorii ale distribuitorilor”. Curtea Federală de Justiție (BGH) a recunoscut prin jurisprudență constantă că și distribuitorii sunt obligați la o anumită loialitate concurențială în timpul relației contractuale.

În mod similar, în cazul francizorilor, dat fiind că francizorul are un interes legitim în a-și proteja conceptul, know-how-ul și marcă de concurența propriilor parteneri de distribuție. Clauzele de neconcurență sunt astfel un mijloc obișnuit și regulat acceptat în sistemul de franciză. Cu toate acestea, ele sunt supuse unui control strict din partea legislației concurenței.

Clauza de neconcurență post-contractuală

În cazul convenirii clauzelor de neconcurență post-contractuale trebuie avut o grijă specială. Pentru agenții comerciali, condițiile unei clauze de neconcurență post-contractuală sunt reglementate de § 90a HGB. Astfel, interdicția trebuie convenită în scris și să se refere la teritoriul sau clientela afectată a agentului comercial. În plus, trebuie specificat pentru ce bunuri sau servicii se aplică clauza de neconcurență. De asemenea, durata sa nu trebuie să depășească doi ani. În schimb, trebuie convenită și o despăgubire de carență pentru agentul comercial în contract.

Pentru distribuitori și francizori reglementările § 90a HGB nu se aplică direct, dar pot fi aplicate analog dacă există o dependență economică comparabilă.

Decizii cu privire la clauzele de neconcurență

Clauzele de neconcurență din dreptul distribuției ocupă în mod regulat instanțele judecătorești. BGH a decis în hotărârea din 6.10.1999 cu privire la cererea unui distribuitor de despăgubire pentru carență (Az. VIII ZR 34/99). Judecătorii din Karlsruhe au clarificat că un distribuitor căruia i s-a impus o clauză de neconcurență post-contractuală are dreptul la despăgubire pentru carență în anumite circumstanțe, similar cu reglementarea pentru agenții comerciali. Condiția pentru depunerea cererii este ca distribuitorul să fie integrat în sistemul de distribuție ca și un agent comercial și să fie obligat să transmită datele clienților.

Într-o altă hotărâre din 5.2.1992, BGH a decis că și pentru francizori o clauză de neconcurență poate fi permisă, dacă servește la protejarea know-how-ului francizorului (Az. KZR 23/90). Cu toate acestea, interdicția nu trebuie să depășească măsura necesară. De obicei, este necesară și o despăgubire de carență, dacă interdicția are un impact economic împovărător.

OLG München a clarificat prin hotărârea din 13.2.2014 că o activitate concurențială a distribuitorului în timpul contractului poate constitui un motiv important pentru rezilierea fără preaviz (Az. 23 U 2404/13). Potrivit circumstanțelor, se poate deduce un angajament de neconcurență din ansamblul relației contractuale.

Asigurarea legală a clauzei de neconcurență

Clauzele de neconcurență sunt un instrument eficient, dar sensibil în dreptul distribuției. Ele protejează interesele legitime, dar nu trebuie să fie exagerate. Astfel, ele ar trebui să fie stabilite individual în contract cu foarte mare grijă. De asemenea, acordurile ar trebui verificate și, eventual, ajustate în mod regulat în funcție de noile evoluții legale.

MTR Legal are o experiență vastă în dreptul comercial și oferă consultanță în privința clauzelor de neconcurență și altor teme aledreptului distribuției.

Contactați-ne Contact !

Condițiile generale de afaceri, prescurtat CGV, sunt condiții contractuale preformulate pe care o parte contractuală, cel mai adesea o companie, le utilizează pentru o multitudine de contracte. Astfel, se urmărește uniformizarea și simplificarea proceselor de afaceri. În loc să se negocieze fiecare contract individual, CGV devin parte integrantă a contractului. Pentru ca CGV să fie incluse sigur din punct de vedere juridic și să fie valabile, trebuie îndeplinite anumite cerințe legale.

Condițiile generale de afaceri (CGV) sunt parte integrantă a majorității contractelor, în special în relațiile de afaceri. Aspecte importante precum condițiile de livrare, condițiile de plată, garanția sau limitările de răspundere pot face parte din CGV. Este întotdeauna important ca prin CGV nicio parte contractuală să nu fie dezavantajată în mod nerezonabil. În acest caz, clauzele CGV corespunzătoare pot fi nule, afirmă firma de avocatură MTR Legal Rechtsanwälte, care oferă consultanță, printre altele, în dreptul comercial și al contractelor.

Includerea CGV în contract

Pentru ca CGV să devină parte eficientă a contractului, acestea trebuie aduse la cunoștința partenerului contractual la încheierea contractului. Acest lucru se face de obicei prin indicații precum „Se aplică condițiile noastre generale de afaceri” cu posibilitatea de a le consulta. Afișajul, anexa sau un link către un site web pot fi opțiuni pentru consultare. Partenerul contractual trebuie să își exprime acordul cu aplicarea CGV. Cerințele sunt ceva mai puțin stricte în tranzacțiile comerciale dintre companii (B2B), dar o înțelegere clară este, de asemenea, necesară.

Trebuie luate în considerare așa-numitele clauze surprinzătoare: Conform § 305c BGB, clauzele CGV care au fost incluse surprinzător în contract, fără ca cealaltă parte să se aștepte la acestea, de exemplu prin clauze ascunse sau neobișnuite, nu sunt considerate incluse.

Dezavantajarea nerezonabilă prin clauza CGV

Un punct central la CGV este controlul de conținut. Deoarece nu orice reglementare pe care o companie o include în CGV este de asemenea legal permisă. Conform § 307 BGB, o clauză CGV este ineficace dacă dezavantajează partenerul contractual în mod nerezonabil. Acesta este cazul dacă clauza nu este compatibilă cu ideile principale esențiale ale legii sau restricționează drepturile și obligațiile esențiale ale partenerului contractual fără să fie justificat obiectiv.

Conform § 308 BGB, pot fi ineficace și clauzele care necesită o evaluare mai detaliată. Acestea pot fi, de exemplu, clauze care acordă utilizatorului un drept de retragere nerezonabil de lung, prevăd un termen nerezonabil de scurt pentru formularea pretențiilor sau presupun un acord fictiv prin tăcerea clientului. Eficacitatea unei astfel de clauze depinde de cazuri individuale și în special de tipul contractului și de situația intereselor ambelor părți.

Generalmente inacceptabile sunt clauzele care prevăd excluderea completă a pretențiilor de despăgubire în caz de neglijență gravă sau reducerea perioadei de prescripție pentru defecte la produse noi sub un an sau excluderea generală a garanției. § 309 BGB reglementează care clauze nu sunt permise sub nicio formă.

Consecințele clauzelor CGV ineficace

Dacă o clauză este considerată ineficace din cauza încălcării §§ 307 până la 309 BGB, aceasta este nulă – ceea ce înseamnă că nu are efect. Contractul, în rest, rămâne valid, cu condiția să poată exista și fără clauza ineficace. În locul clauzei ineficace, intervine reglementarea legală. Nu este permis să se înlocuiască pur și simplu clauza ineficace cu o reglementare similară, doar puțin atenuată.

Consecințele clauzelor CGV nepermise

Utilizatorii clauzelor CGV nepermise riscă nu doar ineficacitatea acestora, ci și consecințe de natură concurențială. Centrele de protecție a consumatorilor, asociațiile comerciale și concurenții pot pune în vedere companiilor în cazul utilizării unor CGV nepermise. În consecință, sunt posibile acțiuni de încetare și cereri financiare.

În principiu, CGV sunt un instrument util în tranzacțiile comerciale. Totuși, ele nu trebuie să servească la subminarea unilaterală a drepturilor partenerilor contractuali. Clauzele interzise de lege sau care dezavantajează în mod nerezonabil sunt nule și pot aduce companiilor dezavantaje legale și economice. Transparența, claritatea și corectitudinea ar trebui, prin urmare, să fie întotdeauna criterii la crearea CGV.

O verificare periodică a CGV în ceea ce privește siguranța lor juridică este, așadar, recomandată. În acest fel, se poate asigura că noile reglementări legale sunt luate în considerare corespunzător.

MTR Legal Rechtsanwälte oferă consultanță în drept comercial und drept contractual.

Contactați-ne cu încredere Contact cu noi!

OLG Köln a întărit semnificativ drepturile reprezentanților comerciali față de companie. Printr-o hotărâre din 23 septembrie 2024, OLG Köln a clarificat faptul că un reprezentant comercial nu trebuie să restituie subvențiile primite după o reziliere fără preaviz (Az. 19 U 71/24). Clauza contractuală corespunzătoare reprezintă un dezavantaj nejustificat pentru reprezentantul comercial.

În momentul încetării colaborării dintre reprezentanții comerciali și companiile contractante, pot apărea dispute legale din cauza plăților restante. Cu atât mai important este ca în contractul cu reprezentantul comercial să fie reglementate în detaliu drepturile și obligațiile reciproce. La redactarea contractului, trebuie avut în vedere ca acesta să respecte principiile bunei-credințe și să nu dezavantajeze în mod nejustificat niciunul dintre parteneri. Altfel, clauzele corespunzătoare pot fi invalide, conform firmei MTR Legal Rechtsanwälte, care oferă consultanță, printre altele, în dreptul comercial.

Subvenția trebuie restituită în cazul unei rezilieri fără preaviz

Aceasta este demonstrată și de decizia OLG Köln. În cazul de față, un reprezentant comercial a încheiat un contract de agenție cu o companie de asigurări, care prevedea, printre altele, plata unor subvenții pentru costuri. Subvențiile acordate reprezentantului comercial se ridicau în total la aproximativ 44.000 Euro și, conform unei clauze din contract, trebuiau să fie restituite dacă contractul de agenție era reziliat fără preaviz din motive întemeiate. Restituirea urma să aibă loc indiferent de partea care iniția rezilierea.

În cele din urmă, rezilierea fără preaviz a contractului a fost realizată de către reprezentantul comercial. Invocând clauza contractuală corespunzătoare, compania a cerut ulterior restituirea subvențiilor pentru costuri.

OLG Köln respinge cererea de restituire

Tribunalul Regional Köln a respins cererea de restituire și OLG Köln a confirmat această decizie în cadrul procesului de apel. OLG a constatat că clauza de restituire din contractul de agenție reprezintă un dezavantaj nejustificat pentru reprezentantul comercial și este astfel nevalidă conform § 307 Abs. 1 BGB.

Clauza prevedea că obligația de restituire există indiferent de partea care reziliază contractul. În acest fel, reprezentantul comercial este dezavantajat nejustificat, deoarece i se impune restituirea chiar și atunci când încetarea contractului este determinată de un comportament necorespunzător al companiei, iar reprezentantul decide astfel să rezilieze. Acest lucru contravine principiilor bunei-credințe, potrivit OLG Köln.

Intervenție inadmisibilă

Instanța a mai explicat că un risc de restituire, chiar și în cazul unei rezilieri fără preaviz justificate, exercită practic presiune asupra reprezentantului de a nu folosi dreptul său de reziliere. Aceasta constituie o intervenție inadmisibilă într-un drept de configurare garantat legal. Compania nu are dreptul la restituirea subvențiilor pentru costuri, potrivit OLG.

Prin această decizie, OLG Köln a întărit și dreptul de reziliere extraordinară a contractului conform § 89a HGB de către reprezentantul comercial. A evidențiat că acest drept nu trebuie subminat prin sancțiuni financiare.

Revizuirea clauzelor contractuale

Prin urmare, la redactarea contractului ar trebui, mai ales din partea companiei, să se aibă în vedere că clauzele de restituire sunt concepute diferențiat și iau în considerare care parte reziliază contractul. Așa cum arată decizia OLG Köln, o cerere de restituire generală în cazul rezilierii „din motive întemeiate” este invalidă dacă afectează și reprezentantul în cazul unei rezilieri justificate.

Companiile care folosesc clauze similare trebuie să le revizuiască urgent și să le adapteze. În caz contrar, riscă să piardă cererile de restituire sau să provoace dispute legale. Pentru reprezentanții comerciali, decizia OLG reprezintă un semnal că nu trebuie să se lase împiedicați de clauzele de restituire atunci când doresc să rezilieze contractul din motive întemeiate.

Decizia OLG Köln arată și că este important ca părțile, la redactarea contractului, să se trateze cu corectitudine reciprocă și să respecte principiile bunei-credințe. Contractele existente ar trebui prin urmare evaluate în special cu privire la acordurile privind subvențiile și să fie asigurate ca fiind formulate legal.

MTR Rechtsanwälte oferă consultanță în dreptul reprezentanților comerciali și alte teme ale dreptului comercial.

Ne puteți contacta cu plăcere!

Poate un steak, un șnițel sau un cârnat să fie și vegetarian sau vegan și poate un produs pe bază de plante să fie denumit astfel? Această întrebare a fost adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene. Prin hotărârea din 4 octombrie 2024 (nr. C-438/23), Curtea de Justiție a UE a lămurit că și alimentele exclusiv pe bază de plante pot purta denumirea produselor de origine animală, atâta timp cât nu există o denumire impusă din punct de vedere legal pentru aceste produse. O interdicție națională generală pentru denumirea produselor vegetariene sau vegane, de exemplu, ca steak, nu este permisă, au declarat judecătorii din Luxemburg.

Denumirea alimentelor este un punct de dispută frecvent în dreptul concurenței. În mod fundamental, ele nu trebuie să fie promovate în așa fel încât consumatorul să fie indus în eroare. Un steak vegan poate fi o contradicție, dacă consumatorul este indus în eroare, este o altă întrebare, așa cum arată firmele de avocatură MTR Legal Rechtsanwälte care oferă consultanță în dreptul concurenței.

Interdicție franceză ajunge în fața Curții de Justiție a UE

Situația de plecare pentru procedura în fața Curții de Justiție a UE a fost un decret francez care interzicea folosirea termenilor precum „cârnat”, „steak” sau „șnițel” pentru produse pe bază de plante. Interdicția se aplica și atunci când produsele erau etichetate clar ca „vegan” sau „vegetarian” pe ambalaj.

Mai multe organizații și companii s-au opus acestui decret. Ele considerau că interdicția le restrângea libertatea antreprenorială și șansele de concurență. Prin urmare, au cerut anularea decretului. Consiliul de Stat francez a sesizat apoi Curtea de Justiție a UE. Problema centrală era dacă este compatibil cu dreptul UE – în special cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 – ca un stat membru să rezerve exclusiv anumitor produse de origine animală folosirea anumitor termeni, chiar și atunci când denumirea este completată cu o precizare, cum ar fi „pe bază de plante” sau „vegan”.

Interdicție generală nu este permisă

Curtea de Justiție a UE a decis că o interdicție generală, bazată pe termenii de carne pentru produsele pe bază de plante, contravine dreptului uniunii dacă nu există denumiri specifice impuse de dreptul uniunii. O reglementare națională care rezervă termeni specifici exclusiv produselor de carne de origine animală nu este permisă. De asemenea, se poate presupune că informațiile furnizate conform regulamentului asigură o protecție suficientă a consumatorilor, au declarat judecătorii din Luxemburg.

Dacă un stat membru al UE nu a introdus o denumire impusă din punct de vedere legal, producătorul de alimente vegane sau vegetariene nu poate fi împiedicat printr-o interdicție generală să folosească denumiri obișnuite, a explicat mai departe Curtea de Justiție a UE.

Utilizarea siglei bio a UE

Într-un alt caz, Curtea de Justiție a UE a decis, de asemenea, prin hotărârea din 4 octombrie 2024 despre utilizarea siglei bio a UE (nr. C-240/23). Procedura se referea la o băutură care conținea pe lângă ingrediente bio, și vitamine și minerale adăugate. Autoritățile germane au interzis producătorului să folosească sigla bio a UE pe acest produs, deoarece astfel de adaosuri sunt permise conform Regulamentului UE 2018/848 doar dacă sunt impuse prin lege. Aici însă nu este cazul.

Producătorul s-a opus acestei decizii. În opinia sa, exista o discriminare față de un produs comparabil importat din SUA. Contextul este că SUA sunt considerate o țară terță, ale cărei standarde de producție și control sunt considerate echivalente cu cele ale UE. Aceasta înseamnă că produsele conform standardelor SUA pentru produse ecologice sau biologice pot fi comercializate și în UE.

Dezavantajare anticoncurențială

Curtea de Justiție a UE a împărtășit în mare parte opinia producătorului german și a constatat o dezavantajare anticoncurențială. A clarificat că sigla bio a UE poate fi utilizată numai pe alimentele importate care respectă integral cerințele de producție ale UE pentru certificare cu sigla bio a UE. Recunoașterea simplă a echivalenței standardelor din țări terțe nu este suficientă. În caz contrar, există riscul de inducere în eroare a consumatorilor și denaturarea concurenței pe piața internă.

Cu toate acestea, Curtea de Justiție a UE a precizat că aceasta se aplică pentru utilizarea siglei bio a UE. Dacă o țară terță are propria sa certificare pentru produse ecologice/biologice, aceasta poate fi folosită în UE, atât timp cât nu se creează impresia că produsul respectă reglementările UE.

Hotărârile Curții de Justiție a UE arată că firmele ar trebui să-și proiecteze denumirile produselor cu atenție și să informeze transparent despre ingredientele și modul de producție.

MTR Legal Rechtsanwälte oferă consiliere în protecția proprietății industriale și dreptul concurenței.

La 1 mai 2025 a intrat în vigoare în Germania o reformă cuprinzătoare a dreptului numelui. Scopul noilor reglementări este de a oferi familiilor, în special soților și părinților, mai multă libertate și flexibilitate în alegerea numelui de familie. În același timp, sunt create cadre legale care răspund mai bine realităților vieții de astăzi, de exemplu, în cazul familiilor mixte, parteneriatelor necăsătorite sau în caz de separare.

Dreptul numelui este un subiect important pentru multe familii și cupluri căsătorite. Prin reformă, legiuitorul a adaptat și liberalizat dreptul numelui la condițiile reale. Noile reglementări se aplică nu numai cetățenilor cu pașaport german, ci tuturor persoanelor care au reședința obișnuită în Germania, conform firmei de avocatură MTR Legal Rechtsanwälte, care, printre altele, oferă consultanță în dreptul familiei.

Nume dublu permis pentru ambii soți

Una dintre cele mai importante inovații se referă la alegerea numelui la căsătorie. În viitor, ambii soți vor avea permisiunea de a purta un nume dublu comun ca nume de familie. Până acum, doar unul dintre cei doi putea combina numele de naștere cu numele partenerului pentru a crea un nume dublu. Celălalt partener de căsătorie trebuia să opteze pentru un singur nume de familie. Reforma elimină această inegalitate și oferă mai mult spațiu pentru decizii individuale. Numele dublu poate fi scris cu sau fără cratimă.

Partenerii au, de asemenea, posibilitatea de a-și păstra numele propriu sau de a adopta un nume comun unitar. Reforma extinde astfel opțiunile, fără a elimina posibilitățile existente.

Chiar și în cazul căsătoriilor existente, numele de căsătorie poate fi modificat ulterior.

Alegerea numelui pentru copii

Reforma aduce și schimbări semnificative în privința denumirii copiilor. În viitor, părinții vor putea oferi copiilor lor un nume dublu obținut din numele de familie ale ambilor părinți, indiferent dacă aceștia sunt căsătoriți sau nu. Condiția este ca din fiecare nume de părinte să fie ales doar un component. Un copil poate fi numit, de exemplu, Maier-Müller sau Müller-Maier, dacă părinții au numele de familie corespunzătoare. Copiii pot purta un nume dublu chiar dacă părinții nu o fac.

Decizia privind ordinea numelor revine părinților, noul drept lăsând deschis în mod expres care nume va fi menționat primul.

Nu sunt permise lanțuri de nume

În ciuda opțiunilor de alegere extinse, rămâne o restricție importantă: formarea așa-ziselor lanțuri de nume din mai mult de două componente de nume este în continuare interzisă. Acest lucru afectează atât soții, cât și copiii. Cine are deja un nume dublu și se căsătorește, nu poate include ambele componente anterioare în noul nume dublu de căsătorie. Trebuie ales unul dintre cele două părți. Pentru copii, se aplică regula că din fiecare nume de părinte poate fi folosit doar un component. Noul drept al numelui rămâne astfel la maximum două nume.

De asemenea, nou reglementată este denumirea în parteneriatele necăsătorite. Deși cuplurile necăsătorite nu pot purta un nume de familie comun, pot, totuși, oferi copiilor lor un nume dublu obținut din cele două nume de familie ale părinților.

Schimbarea numelui după despărțire și divorț

O altă parte importantă a reformei se referă la copiii din căsătorii încheiate prin divorț sau parteneriate separate. Dacă părintele care îngrijește copilul renunță la numele comun de căsătorie după despărțire și revine la numele de naștere, copilul își poate schimba numele în viitor. Schimbarea nu trebuie să aibă loc împotriva voinței copilului. Dacă copilul este minor, ambii părinți trebuie să fie de acord, în condițiile în care au custodia comună. Numai în cazuri excepționale justificate, dacă de exemplu un părinte refuză acordul și acest lucru contrazice interesul copilului, poate fi luată o decizie judiciară.

Chiar și copiii vitregi, care au adoptat numele partenerului după căsătorie, pot reveni la numele inițial după divorț.

Dreptul internațional al numelui

Alegerea numelui nu mai este determinată de cetățenie, ci de dreptul statului în care persoana își are reședința obișnuită. Pentru cetățenii germani care locuiesc în străinătate și se căsătoresc după 30 aprilie 2025, se aplică dreptul numelui din țara în care își au reședința obișnuită. Același lucru se aplică și copiilor născuți după 1 mai 2025. Totuși, printr-o declarație corespunzătoare, poate fi ales și dreptul numelui german.

Responsabile pentru schimbările de nume sunt oficiile de stare civilă. În cazul unei schimbări de nume, trebuie modificate și documente precum cartea de identitate, permisul de conducere, etc.

MTR Legal Rechtsanwälte oferă consultanță în dreptul numelui și alte teme de dreptul familiei.
Vă invităm să ne contactați !

Aproximativ 278 milioane de euro au fost investite de investitori în produsele de investiții ProReal Europa 9 și ProReal Europa 10 – acum riscă să piardă cea mai mare parte a banilor lor. Conform unei notificări obligatorii a celor două companii ProReal, publicată de BaFin pe 5 mai 2025, investitorii își vor pierde probabil 95% din capitalul investit. De asemenea, nu se mai așteaptă plăți de dobânzi.

Faptul că investitorii obligațiunilor subordonate ale ProReal Europa 9 GmbH și ProReal Europa 10 GmbH sunt expuși unor pierderi financiare mari era evident de ceva timp. Totuși, faptul că acum suferă aproape o pierdere totală a capitalului investit este o lovitură grea pentru investitori. Cu toate acestea, banii nu trebuie să fie pierduți definitiv. Investitorii au încă posibilitatea să își revendice pretențiile de despăgubire, spune firma de avocatură MTR Legal Rechtsanwälte, care are mare experiență în dreptul piețelor de capital și reprezintă consecvent interesele investitorilor.

Investitorii au investit aproximativ 278 milioane de euro

ProReal Europa 9 și 10 GmbH fac parte din Grupul One și au colectat aproximativ 278 milioane de euro prin obligațiuni subordonate de la investitori. Cu banii lor, investitorii s-au putut implica indirect în proiecte imobiliare, deoarece emițătorii au redistribuit fondurile investitorilor în mare parte sub formă de împrumuturi subordonate cu dobândă către societatea de tip fond SC Finance Four, care la rândul său a redistribuit banii către entități proiect individuale.

Acest circuit de finanțare a început să se clatine când SC Finance Four a trebuit să declare faliment în primăvara anului 2024. Cauza a fost criza imobiliară, care a afectat de asemenea diverse proiecte imobiliare. Deoarece SC Finance Four a distribuit fondurile investitorilor de asemenea sub formă de împrumuturi subordonate către entitățile de proiect, nu a putut să își revendice creanțele împotriva entităților de proiect și a ajuns în faliment.

Astfel, fondurile investitorilor, care au acordat împrumuturi subordonate companiilor ProReal, erau de asemenea în pericol. Datorită subordonării convenite, nu pot revendica creanțe împotriva companiilor, dacă astfel apare sau chiar doar amenință falimentul.

Investitorii primesc înapoi mai puțin de 5 la sută

SC Finance Four a încercat să se redreseze printr-o insolvență auto-administrată. Negocierile cu un posibil investitor nu au avut succes. ProReal Europa 9 GmbH și ProReal Europa 10 GmbH și-au retras apoi creanțele împotriva SC Finance Four în cadrul procedurii de insolvență și au vândut direct creanțele către investitor. ProReal Europa 9 GmbH a obținut din vânzare venituri de aproximativ 6,2 milioane de euro, iar aproximativ 10,8 milioane de euro au fost vărsați în conturile ProReal Europa 10 GmbH. Acest lucru este mult prea puțin pentru a satisface chiar și parțial cerințele investitorilor. Potrivit declarațiilor companiilor, investitorii primesc mai puțin de 5% din valoarea nominală a investiției lor de capital. Nu există plăți pentru cerințe de dobânzi existente sau viitoare.

Pentru investitori, implicarea lor în ProReal Europa 9 GmbH și ProReal Europa 10 GmbH s-a transformat într-un dezastru financiar care se apropie de o pierdere totală. Cu atât mai mult se pune acum întrebarea privind pretențiile de despăgubire.

Informare despre riscurile investiției

Investițiile de capital cu o subordinare convenită sunt extrem de riscante pentru investitori, deoarece din cauza subordonării, le este greu să formuleze pretenții împotriva emitenților. În caz de insolvență, trebuie să lase loc tuturor celorlalți creditori, astfel încât să rămână fără nimic.

Investitorii din ProReal Europa 9 și 10 au trebuit acum să suporte dureros cât de riscantă este investiția lor. Totuși, ar fi trebuit să fie informați despre riscurile existente și în special despre riscul de pierdere totală de către consultanții sau intermediarii de investiții. Dacă aceștia au minimalizat sau au omis complet riscurile existente, ar putea să fi devenit responsabili de daune.

De asemenea, prospectele de emisiune trebuie să informeze despre toate aspectele care pot fi importante pentru decizia de investiție. Acestea includ și riscurile. Lipsa, incompetența sau informațiile false pot duce la pretenții de despăgubire din răspunderea prospectului.

MTR Legal Rechtsanwälte consiliază în dreptul piețelor de capital și asistă investitorii afectați ai seriei ProReal.
Nu ezitați să contactați ne!